Admirați-mi cearcănele! Sunt mândru de ele! S-ar vedea și mai tare dacă nu aș fi aplicat niște efecte pozei. Arată că sunt un părinte implicat. Mă remarcă toată lumea. De la o poștă. Inclusiv domnișoarele care, până acum, îmi aruncau priviri interesate. Deci primul avantaj de a fi părinte de bebeluș: nu mai e nevoie să refuz avansuri.Nu mai e nevoie pentru că… nu mai vin! Bine, oricum erau niște situații dificile pentru mine. Mă fâstâceam, roșeam, nu-mi găseam cuvintele să le spun că nu mă interesează și că nu vreau să le rănesc sentimentele. Acum e mult mai bine și mai simplu.
Glumesc. Sau nu. Dar să știți că, după o lună și jumătate de bebelușeală, am început să văd și partea plină a paharului. M-am tot plâns până acum în articolul ăsta și în ăsta, dar azi sunt pe pozitiv. Da, dom’le, există o sumedenie de chestii mișto cu un bebeluș în casă!
De exemplu, nu mai întârzii la serviciu. Nu mai înjur alarma fixată la 6.45 în fiecare dimineață. Îmi beau cafeaua pe îndelete. Am timp să o savurez. Duc și copilul mare la școală, în timp. Ajunge chiar primul. Asta pentru că acum ne trezim la 5.00. Da, în fiecare dimineață. Pentru că, de la 5.00 la 6.00, avem program de joacă. Sau de plimbat în brațe prin casă. Bebelușul ăsta e ceas. Nu ratează nicio dimineață, chiar dacă se mai nimerește să fie week-end. La 5.00, e țonțoroi și nu mai adoarme neam. Măcar 45 de minute trebuie să mă plimb cu el în brațe, prin casă, ca să mai ațipească puțin. Doar în brațe și doar la mine în brațe.
Și, dacă tot veni vorba de plimbat în brațe, am niște dureri de spate de câteva săptămâni. Păi, n-ai cum altfel. Doar plimbi 5 kg în mâini zeci de minute, kilometri întregi. Dar nu mă plâng. V-am zis că-s pe pozitiv azi. Cele 5 kilograme arată că bebelușul e sănătos tun.A luat mai bine de 1 kg în prima lună, ceea ce înseamnă că e perfect. Super în grafic. Deci e de bine.
Apoi, mai am niște dureri la umărul stâng. De la o poziție total nefirească în care dorm. Dar nici asta nu mă deranjează. Pentru că, noaptea, bebelușul vine spre mine și se bagă sub umărul meu, lipit de mine.E un sentiment bestial să-l simți așa cum își caută locul pe lângă mine. Mă caută noaptea prin pat căci acolo se simte cel mai bine. De aceea, durerea de umăr e total neimportantă.
La fel ca și cele două pătuțuri pe care i le-am cumpărat. Ce contează că am dat milioane bune pe ele, iar el nu doarme în ele? Dacă doarme confortabil în pat cu mami și cu tati e bine.
Încă ceva, mare avantaj de când avem bebeluș. Am reușit să văd aproape 5 serii dintr-un serial pe Netflix.Vreo 60 de episoade. Belea. Păi mă culc târziu, așa că pe întuneric și pe mute, laptopul își face treaba. Stau și îl veghez pe bebe, că suntem cam panicoși. Dar e bine. N-am mai văzut eu atâtea filme de ani întregi!
Apoi cu munca. Pff e bestial! Văd cu alți ochi acum serviciul.Nu mai stau prea mult ca înainte la birou, am norocul să fiu patron, dar în fiecare dimineață de abia aștept să mă duc la muncă. Mi se pare așa de mișto, e un aer foarte fain la birou. Dacă înainte aveam o mie de probleme, acum mă bucur de fiecare în parte. Cu cât mai multă treabă, cu atât mai bine. Soția înțelege și mă iartă că am plecat de acasă. Că doar am treabă! Deci, da, la muncă acum e ca în vacanță. Mă duc să respir, să-mi limpezesc creierii, să-mi încarc bateriile. E fain!
Și ultima și gata: nu prea mai contează stilul vestimentar pentru mine. Adică, până acum, eram așa… destul de preocupat. Acuma… na… când plimb căruciorul prin cartier… chiar nu contează ce pun pe mine. La o vestă, merge și un pantalon de trening, iar la astea merge și un bocanc, în general merge orice. Contează doar să fie drumul lin, să doarmă bebelușul.
Cam atât. E mișto să fii părinte de bebeluș. E chiar tare. Mă duc să plimb căruciorul. Hai că iau și copilul mare la plimbare. Să ia și el aer. Și împușc doi iepuri dintr-un foc!
Voi aveți “avantaje” ca ale mele? Mi-ar plăcea să le aflu. 🙂
