Mai mofturoasă ca a mea la mâncare nu e nimeni! (P)

Hai, măi tati, gustă!

Hai, măi tati, mănâncă și carnea din farfurie!

Hai, măi tati, termină-ți iaurtul!

Hai, măi tati, mai ia o felie!

 Dar desert vrei?

Greu, greu de tot cu mâncarea! Zău, din toate pe care le-am făcut în părințeala cu fiică-mea, asta mi se pare cea mai mare provocare: să o convingem să mănânce.

Ar putea trăi doar cu aer zile întregi. Bine… și cu dulciuri. Că, dacă ar fi după ea, ar mânca bomboane, ciocolată, acadele, caramele, glazură, gumă, de toate, în loc de toate cele trei mese și chiar și ca gustări.

Le-a încercat pe toate, recunosc aici, sincer. Nu suntem părinții ideali. Dar am reușit să o convingem să păstrăm un minim echilibru. Așa… de bun simț. Dacă ai mâncat acum o bomboană, nu mai mănânci alta până la cină. Și tot așa.

Plus că nu încearcă lucruri noi. E foarte, foarte mofturoasă. Dacă i-am dat vreun fel de paste diferit față de cele cu sos roșu de le mănâncă ea uneori, e prăpăd. Putem să ne milogim mult și bine.

Ce să mai zic de fructe de mare sau de vreo friptură mai nu știu cum. Nici nu vrea să le miroasă, d- apoisă le mai și guste. Nimic.

Și încă ceva: puținele alimente pe care le consumă trebuie separate pe farfurie. Adică niciodată fiică-mea nu a mâncat un sandviș clasic în viața ei. Felia de pâine trebuie pusă într-o parte, feliile de castraveți în alta, cele de șuncă în alta. Niciodată una peste alta. Că e tragedie, domnule!!!

Și aș mai avea multe exemple să vă dau, dar mă opresc aici, pentru că sunt sigur că toate cele trei situații adunate la un loc i-au speriat deja pe părinții cu copii mici sau viitorii părinți.

Da, e complicat cu mâncarea la copiii mofturoși. Și nu poți să-i schingiuești :), nu poți să-i forțezi, nu poți să le faci mai nimic.

Iar Sophia e zeul mofturilor, așa că, încă de mică, a trebuit să căutăm soluții pentru a-i asigura aportul de minerale. Suplimentele alimentare au fost soluția pentru ea. La recomandarea medicului, a dragei noastre pediatre.

V-am povestit într-un articol precendent ce copii au nevoie de suplimente alimentare. Evident că nu toți, ci doar cei cu carențe, și le puteți folosi doar după evaluarea pediatrului.

Sophia ia Minimarțieni de pe la 3 ani. I-au plăcut, au gust bun și i-a acceptat imediat. Iar noi am răsuflat ușurați.

Acum, la șapte ani, în clasa I, are nevoie și de aport de vitamine, pentru imunitate și pentru dezvoltarea sistemului osos, dar și sprijin pentru funcțiile creierului. Să nu se supraîncingă! 🙂

Așa că am trecut pe Minimarțieni Futura 6-9 ani, suplimente împachetate în pliculețe. Sunt niște piureuri cu gust de fructe, și nu de pește!!!, nu au coloranți și conservanți, iar Sophia le adoră. Face o cură de 20 de pliculețe din astea la început de sezon rece.

Și știți care e faza tare cu suplimentele astea? Că îi plac atât de mult Sophiei, încât e loc de șantaj. Da, știu șantajul nu e bun în educarea copiilor, dar sincer nu mă pot abține.

-Sophia, vrei piure Minimarțieni?

-Daaaaaa!

-Bine, dar, mai întâi, mânâncă și bucata asta de carne!

🙂

Să arunce cu piatra în mine părintele care n-a apelat măcar o dată la forma asta de șantaj! Am zis. :))))))