Locul unde perfecțiunea fiică-mii a cunoscut perfecțiunea naturii

În căutarea vacanței perfecte pentru copiii noștri, noi, părinții, avem o mie de întrebări, dileme și îndoieli. Să le fie lor bine, să se distreze, să aibă apă și bălăceală, dar să fie în siguranță, să aibă condiții foarte bune, să fie mâncarea bună și, poate, dacă există vreo minimă posibilitate, să avem și noi puțin timp de relaxare.

De fiecare dată, trecem prin seria asta de opțiuni și începi să realizezi că astfel de locuri sunt extrem de puține. Da, prin străinătate, găsești, dar și prețurile sunt pe măsură.

Pe de altă parte, copilul, în afară de distracție, nu prea descoperă nimic. Mă gândesc la celebrele resorturi turcești, din care nu pleci cu nicio amintire, ci doar cu ceva distracție, cu burta plină și cu mustrări de conștiință că te-ai îngrășat câteva kilograme. Dar, nu-i așa?, copilul s-a distrat!

Vara asta, am ales să facem altfel. Sophia e, deja, la vârsta în care își poate crea amintiri și ne-am hotărât să-i arătăm frumusețile senzaționale din țara noastră. Nu sunt un mare naționalist, dar chiar cred că e bine să le arătăm micuților noștri că poate fi superb și în România.

Așa că am hotărât să facem câteva mini-vacanțe pe meleagurile noastre. Week-end-uri prelungite. Câte ne-or ieși- 3, 4, vedem.

Primul loc în care am fost este Gura Portiței.  

Mi se pare una dintre cele mai frumoase destinații din România. Evident, pentru cei care caută să descopere natură sălbatică și multă, multă liniște. Pentru că Gura Portiței e un loc în care nu răsună boxele ca în Mamaia și nici nu te obligă nimeni să iei șampanii scumpe, că așa dă bine la public. Nu! La Gura Portiței e liniște. Și plaje mari, libere, de poți să zici că ți-ai luat plaja ta privată.

E prea frumos acolo! Sincer. Scoicile astea din poză sunt cu miile la Gura Portiței, iar, patru zile, copiii au cules din ele și și-au făcut zeci de ornamente.

Gura Portiței, dacă nu ați auzit de ea până acum, e o limbă de pământ între Dunăre și mare. Exact așa e. Pe o parte ai Dunărea, iar pe cealaltă valurile mării. E genială combinația. Când aveam chef de plajă, mergeam pe nisip, făceam baie în mare. Când aveam chef de plimbări, închiriam o barcă și ne aventuram pe canale.

Poate unii cred că Delta Dunării nu e o destinație pentru copii. M-am temut și eu de asta. Dar n-am avut nici cea mai mică problemă. Bineînțeles, am plecat de acasă cu arsenalul de medicamente, pentru orice fel de situație, și cu plasa de substanțe împotriva țânțarilor. Dar nici cu ăștia nu prea am avut de furcă pentru că, seara, bătea vântul și îi alunga.

În plus, pe insulă există un centru de prim-ajutor, iar, în caz de urgență, SMURD-ul poate ajunge foarte repede cu bărci de mare viteză.

Nici cu mâncarea n-am avut nicio problemă. A fost absolut decentă, ba chiar borșul de pește l-aș putea cataloga drept genial. În plus, găsești chiar și pizza sau paste, iar de grătare de porc nu mai vorbesc. Deci copiii au ce mânca.

La nivel de cazare, găsești pentru toate gusturile și buzunarele: de la căsuțe așezate pe plajă, de închiriat cu vreo 50 de lei pe noapte, până la apartamente de 4 stele, chiar faine.

Plaja este amenajată cu șezlonguri și umbrele, dar nu te deranjează nimeni, dacă alegi să-ți așezi prosopul direct pe nisip. Atât timp cât păstrezi curățenia, chiar nu îți spune nimic. Căci da, este foarte curat la Gura Portiței.

Mă gândeam că cei mici nu vor avea ce face patru zile, că se vor plictisi. Au fost patru copii, cu vârste de la 3 ani, până la 12. Și, timp de patru zile, NU S-AU ATINS DE TELEFOANELE MOBILE SAU DE TABLETE. Paradoxal, nu au simțit deloc că distracția este mediul virtual, ci chiar lângă ei, în viața reală.

Mi-a fost teamă că mai ales ăștia mai mici, inclusiv fiică-mea, crescuți între betoane, într-un mediu steril, vor face pe sclifosiții și vor privi delta ca pe ceva murdar și neplăcut.

SURPRIZĂ! Au prins zeci de broaște, de câteva ori pe zi, de ne băgau pe noi în spaime. Da, îndemnați de fata mai mare, care chiar dezvoltase o iscusință ieșită din comun la prins broaște, și piticii noștri au lăsat ifosele deoparte și și-au băgat mâinile până la coate în apa murdară a Dunării. Și le-a plăcut! Da, le-a plăcut atât de mult, încât ar fi vrut să și aducă acasă vreo câteva broaște. Cu greu am reușit să-i despărțim de noii lor prieteni. Nu am scăpat, însă, de niște scoici încă vii, de au împuțit toată mașina pe drumul spre casă.

Una peste alta, am primit la Gura Portiței mult mai mult decât mă așteptam. Fiică-mea a descoperit perfecțiunea naturii și s-a distrat teribil de mult. Altfel, într-un mod cu totul nou. Iar noi, adulții, chiar am avut parte de relaxare. Mult mai multă decât speram. Pentru că cei mici chiar căutau cu orele scoica sau broasca perfectă. Și erau cu miile din fiecare soi.

Acesta nu este un articol publicitar. Ne-am plătit cazarea și la fel vom face și la mijlocul lui august, când am hotărât că vom reveni. Ne-a plăcut atât de mult locul acesta, încât vreau să-l cunoașteți și voi. Încercați măcar o dată o altfel de destinație, de exemplu Gura Portiței.Ce locuri faine ne mai puteți recomanda? Cum vă spuneam, vara asta, vrem ca Sophia să descopere România!