„M-am plictisit!„ – O frază scurtă, care poate trezi instantaneu într-un părinte un sentiment de vinovăție, anxietate și iritare. Dacă un copil se plictisește, avem impresia că noi suntem responsabili pentru că nu am reușit să-i captăm atenția și să-l ținem ocupat. Dar cum poți să te plângi de plictiseală când sunt atât de multe lucruri pe care ai putea să le faci chiar în secunda asta?

În zilele noastre, părinții consideră că un copil care se plictisește, trebuie cu orice preț înscris la activități extrașcolare, să aibă tot timpul ocupat. Fiecare oră liberă din programul lui ar trebui să fie optimizată și folosită pentru ceva util pentru viitorul său.

Ce făceau părinții noștri când ne plictiseam la un drum lung? Nimic! Ne-au permis să respirăm vapori de benzină, să ne certăm cu fratele sau sora, să ne jucăm cu centura de siguranță și să numărăm mașini roșii sau albe. Ce răspuns primeam dacă ne plângeam de plictiseală? „Du-te să te joci afară.” Sau și mai rău: „Fă-ți ordine în cameră!”, „Citește ceva! Pune mâna pe vreun manual!”. A doua oară nu te mai duceai.

Copilul modern nu are timp de plictiseală. Dar el are nevoie de puțin timp liber în fiecare zi, care îi va aduce mai multe beneficii decât multe alte activități organizate. De exemplu, un copil merge la modelaj și a învățat să sculpteze un cal. El va putea sculpta cu bucurie o herghelie întreagă după, dacă desigur va avea timp pentru asta. Altfel, nu va avea timp să înțeleagă experiența acumulată, să pună din nou în practică ceea ce a învățat sau să găsească o nouă formă pentru deprinderea dobândită.

Mai țineți minte cum priveam norii? Cum asociam fiecare bulgăraș de vată de la înalțime cu un animal pufos sau cu un obiect? Adevărată provocare de imaginație născută tot din plictiseală. Desigur, nu plictiseala în sine este importantă, ci ceea ce facem cu ea.

Este deosebit de important ca bebelușul să se plictisească și să i se permită să se plictisească încă de mic. Dar, de cum s-a născut, el este mereu însoțit de muzică, are balansoar și o mamă cântăreață și dansatoare. Educatorii predau și îi distrează pe copii în fiecare secundă. Mai nou, și școala funcționează după același principiu. Și-a integrat metode moderne de predare pentru a-i implica pe elevi în procesul de învățare cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale sau prin joc (învățare ludică).

Argumentul este că ei nu ascultă prelegeri lungi și ar trebui să-i învățăm să absoarbă informații în porțiuni mici.

Cu toate acestea, învățând copiii să accepte plictiseala, vor fi mai bine pregătiți pentru realitate. Nu vor avea așteptări false despre muncă și despre viață în general. Chiar și în jobul lor preferat, într-o zi vor trebui să petreacă o zi întreagă răspunzând la e-mailurile rămase de săptămâna trecută sau să fie nevoiți să completeze tabele plictisitoare în Excel.

De ce este bună plictiseala?

1. Autocunoaștere

Plictiseala pentru copii devine o oportunitate minunată de a se cufunda în propria lor lume interioară, de a înțelege ceva despre ei înșiși, despre dorințele lor. Este un timp pentru întrebări interne. Ce vreau acum? Poate citesc o carte? Poate decupez ceva?

2. Descoperire

Când ajungi la punctul culminant al plictiselii, înveți să acționezi constructiv, pășești pe calea descoperirii. Plictiseala devine impulsul de căutare a activității de care copilul are cea mai mare nevoie în acel moment: fie că sare de pe un picior pe altul, fie că desenează pe un perete.

3. Cultivă independența

Este important în acest proces ca un copil să efectueze această căutare din plictiseală în mod independent, primind o lecție valoroasă în a învăța să se descurce singur, să înceapă, dar și să ducă la bun sfârșit lucrul început.

4. Dezvoltă originalitatea

Căutarea creativă datorată plictiselii joacă un alt rol important: îți dezvoltă un sentiment al valorii de sine și o dorință de a fi diferit de toți ceilalți. Într-un moment de plictiseală, înțelegem ceea ce cu siguranță nu vrem să facem. În tăcere, într-o stare de plictiseală, vin diferite idei originale, căutăm și decidem să facem ceva nou, cu totul și cu totul deosebit de tot ce am facut până acum. Gătim ceva nou, construim, croșetăm, modelăm.

5. Hobby-uri

Dintr-o plictiseală se pot naște pasiuni pe viață. Plictisit, copilul descoperă o activitate, cum ar fi pescuitul, dansul, tobele. Se simte atât de atras, că începe să petreacă din ce în ce mai mult timp făcând ceea ce îi place și își câștigă un hobby pentru toată viața.

6. Stimulează capacitatea de concentrare

Într-o lume plină de stimuli, momentele de plictiseală pot fi o oportunitate de a își exersa abilitatea de a se concentra asupra unei singure activități. Aceasta poate fi o resursă valoroasă în contextul școlar și profesional.

7. Relaxează sistemul nervos

Chiar și la școală, lecțiile sunt întrerupte de pauze, timp în care copiii sunt lăsați în voia lor. Sistemul nervos al unui copil nu rezistă mult timp la un stres constant. Altfel, el obosește și devine supărat, mofturos sau plângăcios, are dificultăți în a adormi (este supraexcitat) și experimentează multe temeri sau chiar nevroze.

8. Încheagă prietenii autentice

Plictiseala poate deschide uși către interacțiuni sociale reale. Atunci când copiii se plictisesc împreună, sunt motivați să comunice, să colaboreze și să-și petreacă timpul în mod creativ, întărind astfel legăturile sociale. Ei au în acel moment un țel comun: să inventeze ceva pentru a se distra, iar din această căutare se pot realiza lucruri drăguțe. (Sau nu! Și atunci când îți găsești toată casa plină de vopsea, tot o formă de creativitate este.)

9. Dezvoltă jocul liber

Creierul se dezvoltă cel mai bine prin joc și așa se pregătește pentru viitoarele cunoștințe și abilități. Toate cluburile și activitățile pe care le urmează copilul tău sunt foarte bune, dar ele nu înlocuiesc jocul liber real. Acesta se naște tocmai în momentul când copilul nu face nimic și se plictisește și atunci o mătură devine vrăjitoare, un tub de spray devine microfon, o canapea devine o farfurie zburătoare. Fără această experiență, gândirea abstractă nu i se dezvoltă, ceea ce îi va fi foarte necesar, de exemplu, la matematică, unde trebuie să-ți imaginezi constant că X, Y, Z sunt anumite cantități.

Principalul criteriu de evaluare a inteligenței unui copil nu este numărul de plante pe care le cunoaște, nu cât de bine citește sau socotește, ci complexitatea scenariului în jocul liber. Și dacă fiul sau fiica ta nu știe să citească, dar poate să vină cu un „oraș întreg” de diferite personaje inventate, el este cu siguranță un geniu.

Toate aceste forme pe care le-am prezentat mai sus fac parte din plictiseala productivă. Doar că, mai există una, cea neproductivă, pe care de cele mai multe ori, noi, părinții o dezvoltăm. Dacă cel mic nu are nimic de făcut și primește rapid un telefon sau o tabletă, ajunge să fie dependent de jocuri, navigând prin fluxurile de postări de pe rețelele sociale.

Dacă un copil primește un televizor sau un gadget de fiecare dată când este plictisit, atunci va fi sigur că există o cale minunată de a ieși din plictiseală și niciun alt lucru nu se poate compara cu asta. Este aproape imposibil să găsim ceva care să ne captiveze mai mult decât internetul, rețelele sociale, YouTube-ul sau Tik-Tok-ul. Aici nu facem nimic, dar ne alegem cu o întreagă gamă de emoții diferite. Și uite așa copiii nostri gustă de foarte devreme din acest drog modern, care nu-i dezvoltă cu nimic și nici nu-i învață să facă față plictiselii.

Telefoanele, tabletele și computerele oferă imagini luminoase în continuă schimbare, care atrag atenția nu numai a copiilor, ci și a adulților. Dar, din cauza supraabundenței acestor imagini, percepția se deteriorează și devine mai dificil să obții emoții.

Trebuie să-i permiteți copilului să se plictisească de la o vârstă fragedă. Cu cât copilul se obișnuiește mai repede cu asta, cu atât îi va fi mai bine. Un copil care știe să fie singur cu el însuși va găsi întotdeauna o modalitate de a se ocupa cu ceva, iar acest lucru îi va aduce beneficii nu numai lui, ci și părinților săi și nu doar acum, ci și mai târziu.

Plictiseala este cu adevărat bună și creativă, iar a fi plictisit este chiar sănătos și dacă un copil nu înțelege acest lucru la timp, va avea o surpriză neplăcută. Pentru că viața, în general, nu este un flux continuu de divertisment. Și nu există nimic mai bun pentru a trezi creativitatea unui copil decât o pagină goală sau o cameră goală. Pentru că toată distracția începe când te plictisești.