Iubește-i azi mama, ca mâine să caute un om la fel de bun ca tine!

 

Așa de des uităm de noi atunci când devenim părinți! Uneori, parcă ni se pare chiar anapoda să ne strângem în brațe și să ne pupăm! Că doar acum suntem părinți, avem multe, multe obligații, griji date de noua ființă din viața noastră, că trebuie să-i facem baie, să-i dăm de mâncare, să o distrăm.

Și uităm de noi! Și uităm mai ales că fericirea noastră a dus la nașterea boțului ăluia de om. Și că el are nevoie mai mult ca orice de exact fericirea noastră.

Și nu ne mai înghesuim pe la colțuri, nu ne mai furăm din mers câte-o sărutare, nu ne mai ciupim, nu mai chicotim. Că suntem părinți!

Dar cât de mult ne plăcea, copii fiind, când ne vedeam părinții fericiți. Și noi nu mai facem asta!

Dar, repet, copiii noștri tocmai de asta au nevoie!

Ca ei să caute fericirea, la maturitate, au nevoie să ne vadă pe noi, părinții lor, fericiți și îndrăgostiți.

Când îmi mângâi soția pe păr, Sophia înregistrează imaginea asta în minte pentru toată viața. Când o pup pe maică-sa, vine repede și cere și ea o doză de pupăceală. Când ne ținem în brațe, lasă totul și se cuibărește și ea lângă noi.

Pentru că ceva din sufletul ei îi spune că acolo este bine, că părinții ei se iubesc și sunt fericiți.

Și sunt sigur că, peste ani, va dori să aibă exact această fericire pe care o au acum părinții ei. Și nu se va lăsa până când nu o va găsi. Va fi pretențioasă, nu va accepta la brațul ei orice bădăran. Va fi fermă și clară: „Tatăl meu m-a învățat că femeile trebuie tratate frumos! Nu-ți permit să te porți altfel.”

Iubește-i mama, bărbate! Știu că, acum, ți-e mai greu ca în urmă cu câțiva ani. Poate s-a mai dus și din pasiune, poate fluturi sunt mai puțini, poate că și copilul v-a făcut să vă îndepărtați.

Dar știu că îți iubești copilul ca ochii din cap și, pentru el, trebuie să-i iubești și mama. Pentru că ea i-a dat viață și pentru că, mai mult ca orice, copilul trebuie să vă vadă fericiți ca și el să aibă fericirea lui.

Iubește-i mama, bărbate! Alint-o, dezmiardă-o, ia-o în brațe! Pupă-o, mă! Apăsat, chiar dacă o zgârâi cu barba! Să-și aducă aminte că tu ești bărbatul ei și că, împreună, ați făcut minunea de lângă voi!

Iubește-o pentru tine, pentru mândria ta! Ca fata ta să te caute, peste ani, pe tine în sufletele altora! Acel bărbat frumos, elegant, îngrijit și mai ales domn! Acel bărbat atent la mama ei, drăgăstos.

Iubește-i azi mama, ca mâine să caute un om la fel de bun ca tine! Că doar nu vrei ca fiica ta să-și ia un bărbat care să fie mitocan cu ea, care, eventual, să-i cârpească și vreo două perechi de palme!

Atunci tu nu vei putea să o ajuți! Așa că fă-o acum! Iubește-i mama!