Învață-ți copilul să adune amintiri, indiferent de vârsta pe care o are

sursa foto: https://www.facebook.com/nicu.ciorba
sursa foto: https://www.facebook.com/nicu.ciorba

Așa mi se umple sufletul de bucurie când văd tătici ca mine!!! 🙂 Măi, oameni buni, chiar mi-a făcut ziua Taticool ăsta din imagini. Pentru că e clar că-și merită titlul. Soția lui m-a contactat pe fb și mi-a arătat mândră textul partenerului, întrebându-mă dacă merită medalie.

Iar eu sunt prompt: nu numai că îi dau titlul de Taticool, dar îi și public textul aici, pe blog. Și vă și invit să-i dați un like pe pagina de fb. Căci merită din plin!

El e Nicu Ciorbă, doamnelor și domnilor! Iar băiețelul lui, Ciorbică, împlinește azi 9 luni! La mulți ani și la cât mai multe amintiri de povestit tuturor.

Învață-ți copilul să adune amintiri, indiferent de vârsta pe care o are

„Replica asta am auzit-o mai demult și fix în momentul ăsta mi-am dat seama că noi, ca părinți, am reușit s-o adoptăm cu brio, mai mult sau mai puțin voluntar. Ideea e că Ciorbică al nostru împlinește azi 9 luni (Whoop whoop!). Aproape o viață de cameleon din nord-estul Madagascarului, dacă e să fac o comparație neașteptată. Și-n 9 luni pot să zic că ne-am plimbat puiul destul de mult.

Iar, în tot acest timp, ne-am trezit cu fel de fel de păreri/întrebări nevinovate care ziceau că “vai, cât curaj aveți!”, “pfuu, nu vă e frică să-l duceți cu avionul la cât de mic e?”, “o să fie dat peste cap, o să vă fie greu!”, “n-o să vă puteți bucura de concediu cu bebe mic” sau “vai, cât curaj aveți!” (pe asta am repetat-o intenționat pentru că am auzit-o foarte des). Bun. Ce vreau să spun e că încă din burtică, cel mic devine membru cu drepturi egale în cadrul familiei. Părerea mea. El de ce să nu vadă lumea, chiar dacă nu înțelege încă mare lucru din ea?

Mai mult, discuția despre curaj ar cam trebui mutată în alte direcții. Din punctul meu de vedere, ai nevoie de mult curaj când îți duci copilul la un control medical în spitalele noastre, din păcate. La câte porcării s-au dezvăluit în ultimul an prin presă… Sau, ca să nu ies prea mult din subiect, chiar ai nevoie de curaj să te pornești la drum cu bebe de câteva luni, cu mașina, spre mare (aici am tot respectul pentru părinții care o fac, noi încă n-am încercat drumuri mai lungi de 200 de km).

Cât despre zborul cu avionul cu bebe la bord, nu e vorba de curaj, ci despre cel mai rapid mod de a ajunge oriunde îți propui. Și cam atât. În rest, cum ți-e norocul, de exemplu Ciorbică a dormit de la decolare până la aterizare (aproape 2 ore) când ne-am întors din ultimul concediu. Nu, n-am pupat iconițe ca Nea Puiu, așa a fost să fie. 🙂

Apoi, cu datul peste cap. Indiferent că pleci în concediu sau îl plimbi în parc, juniorul se “dă peste cap”, inevitabil, la un moment dat. Pentru că el crește, se dezvoltă, îi țâșnesc dinți, etc. Cum să nu te dea peste cap? Pe mine mă dă peste cap excesul de salată de boeuf făcută de mama, de sărbători, da’ tot mănânc ca spartu’ în fiecare an. D-apoi ei, micuții, când te gândești câte schimbări suferă doar în primul an de viață.

“N-o să vă puteți bucura de concediu cu bebe mic”. Bullshit. Am avut timp să ne destrăbălăm până acum, a venit timpul unei destrăbălări mai controlate. Acum e momentul lui. Concediile sunt mai mișto pentru că e și el prezent. Sincer.

Avantaje:
1. trezire foarte devreme, deci mai mult timp de savurat concediul
2. treziri nocturne, deci mai mult timp de savurat concediul
3. mese la ore fixe, deci un stil de viață sănătos
4. bucuria de pe fața lui când se bălăcește, deci food for the soul
5. somnul lui liniștit de pe malul mării, deci timp prețios de bălăceală rebelă pentru părinți

Dezavantaje:
1. nu există așa ceva. Dacă a avea un bebe e un dezavantaj, atunci nu trebuia să te grăbești în a fi părinte

Venirea pe lume a unui bebe nu tre’ să fie un arest la domiciliu, indiferent că e vară, toamnă, iarnă sau primăvară. Încurajez călătoritul alături de copii, mai ales în primii ani de viață ai micuților, când se produc cele mai strânse legături, atât în mintea, cât și în sufletul lor, iar faptul că stau în casă și nu ies în lume nu cred că e benefic. Și chiar dacă pare greu, pentru că ușor nu e, sunt sigur că numai lucruri bune pot rezulta din asta. Învață-ți copilul să adune amintiri, indiferent de vârsta pe care o are. O să-ți spună “Mulțumesc” mai încolo, când nici măcar nu te aștepți.

Numa’ zic.

PS: David, îți las asta aici, pentru când o să ai cont de Facebook. Acum, când împlinești fix 9 luni, mami și tati îți fac promisiunea că o să îți arate lumea, în continuare, cât pot ei de mult. 🙂 „