Începe de azi să-l faci omul puternic de mâine! Cuvintele de care el are nevoie

Zilele astea am simțit ce înseamnă solidaritatea, am văzut ce înseamnă „trezirea”, am văzut ce înseamnă binele, am văzut ce înseamnă răul și mi-am dat seama cum vreau să fie copilul meu.

Vreau să crească frumos, într-o țară în care să se simtă în siguranță, susținut, ajutat și cel mai important, vreau să crească cu coloana vertebrală. Să crească drept, să știe ce e rușine și ce nu, să știe ce e bine și ce nu, să știe să fie om!

Pentru asta, eu, tatăl lui, pot să îl ajut. Pot să fiu prima persoană din viața lui care îi îndrumă pașii. Pot să fiu cel care îi dă un start bun, cel care îl poate ajuta să perceapă tot ce am scris mai sus.

Are abia un an și 8 luni… Nu pot să îl iau la discuții importante, nu pot să îi fac grafice, să îi dau exemple mărețe sau să îl fac să înțeleagă lucrurile în profunzimea lor, dar pot să încep de la 0 și poți să o faci și tu.

Educația de acum îi va fi căpătâi în viitor!

Am o listă pe care ți-o împărtășesc și ție, dragă părinte. Știu că și tu vrei ca fiul sau fiica ta să crească frumos.

Totul ține de comunicare. De cum spui lucrurile, cum acționezi, ce mesaj transmiți. Așa că spune-i mereu copilului tău:

1. Te plac.

E un fel de a spune „te iubesc”, dar cu alte cuvinte. Spune-i că îl placi ca om. Apreciază-l și încrederea va crește în el exact așa cum crește o floare din pământ.

2. Laudă-l! Spune-i că învață repede.

Învățatul este un lucru natural. De la cea mai fragedă vârstă, ei învață în fiecare zi încă un lucru nou sau perfecționează ceea ce știu deja. Laudă-l! Încurajează-l! Încurajările de acum îl vor ajuta pe viitor, atunci când învățatul va fi mai dificil, iar frustrările vor apărea inevitabil. Și acum, încrederea de sine trebuie să fie o prioritate.

3. Mulțumește-i!

Nu considera că orice ar face nu merită apreciat. Ba da, merită! Orice mic lucru pe care îl face pentru tine, fie că îți aduce telecomanda, fie că îți dă din covrigul lui, fie că își pune jucăriile la loc, fie că… orice, trebuie recompensat verbal. Mulțumește-i pentru absolut orice! Va învăța să o facă și el și, în același timp, va învăța ce înseamnă respectul.

4. Compromisul

E mic. E mult prea mic să aibă păreri, convingeri, dorințe și așa mai departe. Nu e! Îți spun sigur că nu e! Imediat ce începe să perceapă lucrurile din jurul lui, să știe că aia e masa din bucătărie, că acolo e camera lui, că dincolo e baia, că pe jos sunt jucăriile, va avea păreri, dorințe și nevoi.

Nu încerca să îl oprești din a face ceva. Lasă-l, atâta timp cât nu e în pericol. Lasă-l să descopere! Exagerează? Ajungeți la un compromis! Și cel mai bine, în orice situație, încearcă să ajungi la compromis. Va învăța să negocieze și o va face destul de devreme, va învăța să își cântărească opțiunile, va învăța să facă alegeri. E treaba ta, ca părinte, să îl ajuți să facă alegerile potrivite.

5. Citește-i.

Îți plăcea să ți se citească povești când erai mic? Ei bine, îi place și lui sau… îi va plăcea. O poveste citită seara, înainte de culcare, îi va dezvolta mult imaginația, te va simți aproape, se va simți în siguranță, băgat în seamă, iubit. O poveste citită acum, în copilărie, îi va dezvolta sentimentele, îi va dezvolta abilități de gândire atât de necesare în viață.

6. Cu toții greșim.

Nimeni nu e perfect, toți suntem supuși greșelii. Să nu credeți vreodată că nu veți greși în fața copiilor voștri. Ba da, o veți face. Ce e important? Să recunoașteți. Știți vorba aceea cu: „o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată?”. Ei bine, se aplică și în relația părinte-copil.

Odată ce ați recunoscut în fața lor că ați greșit, îi veți determina să își recunoască și ei greșelile. Nu le va fi frică, nu vor simți că vă dezamăgesc. Vor ști că au greșit și vor încerca să repare. Exemplul vostru e literă de lege pentru ei.

7. Îmi pare rău!

Hai, nu e așa de greu de spus. Nu fiți ca părinții mei, spre exemplu, care spuneau că un părinte nu trebuie să își ceară iertare în fața copilului. Ba da, trebuie! Altfel cum va înțelege el, micuțul, unde e dreptatea? Unde va înțelege el unde e egalitatea? Adevărul? Corectitudinea? Dacă noi nu dăm exemplul bun, cine o va face în locul nostru? Nimeni…

8. Cereți-le părerea.

Se vor simți importanți! Se vor simți băgați în seamă, vor simți că părerile lor sunt luate în seamă. Greșesc când emit o părere? Foarte bine! E jobul vostru să le explicați, să îi îndrumați. Învățați-i să fie liberi în gândire. Învățați-i să aibă curaj! Să nu le fie teamă sa vorbească.

9. Închide negativismul în sertar.

Încearcă să-l eviți pe „nu”. Știu, e greu… Mie-mi spui? E foarte greu! Dă-i alternative. Vrea să arunce o minge în vasul de toaletă? Vrea, e tentant. Decât să îi spui că nu are voie, întreabă-l dacă nu ar fi mai bine să arunce mingea în coșul de baschet. Și explică-i de ce e mai bine așa.

Totul ține de comunicare, de atenția pe care le-o acordăm de când realizează că sunt și ei pe acest pământ. Totul ține de exemplul nostru. Totul ține de ceea ce vrem să iasă din ei. Îi vrem oameni drepți, cu coloană vertebrală, cu păreri, curajoși și demni. Haideți să îi ajutăm să devină cum ne dorim.