E grea viața de părinte. O știu pe pielea mea, că doar nu vorbesc din cărți! Trezit dimineața, dus copilul la grădiniță, birou- o zi întreagă, luat copilul de la grădiniță, dus la cursuri de balet sau de canto, adus acasă, spălat copilul. Toate astea doar făcute de mine, într-o singură zi, în fiecare zi.
Nu am pus obligațiile ei, ale mămicii- făcut mâncare, umplut burțile și mie și Sophiei, adormit copilul, făcut cumpărături, spălat vase, făcut curat, strâns jucării.
Și mai avem și chestii comune: citit povești, distrat copilul, jucat cu el. Să nu mai zicem de zilele de week-end când ne ducem la spectacole pentru ea, când căutăm distracții.
Pe scurt HAOS! Nu știi când se termină ziua și când adormi cu telecomanda în mână, pe canapea, de parcă ai fi tras la jug. E vorba aia veche.
Deci e al naibii de grea viața de părinte!
Măi, dragi părinți oropsiți, care sunteți voi exact ca noi! Dar n-am murit! Serios!
Da, ne iubim copiii enorm, că de aia și ne-am făcut viețile în jurul lor, de aia îi punem pe ei pe planul întâi. Dar mai trebuie să trăim și noi! NOI, adică NOI DOI, ăia care au creat copilul și care nu prea mai știu ce înseamnă NOI!
Nu vorbesc de sex, că aici e treaba fiecărei familii cum și cât de des îl face. Cu siguranță, însă, la toți e la fel: pe furiș, pe muțește și cât mai repede posibil că ne aude/ prinde/ se trezește copilul. Ce naiba, v-ați regăsit în povestea asta? Doar vă spuneam că vorbesc din experiență și nu din cărți!
Ia luați aminte! O dată pe lună, spuneți STOP! Serios, măcar o dată pe lună! Cu siguranță nu e des și cu siguranță e puțin. Dar vă ajunge să treceți și în luna următoare.
O noapte sau o zi fără copil! O dată pe lună! Sau măcar câteva ore! Ore în care sunteți doar voi doi.
Faceți ce vreți, mergeți la un film, ideal ar fi să vedeți filmul la tv-ul din camera de hotel pe care ați închiriat-o special pentru seara aia. Poate fi chiar și hotelul de lângă casa voastră, să vă vedeți strada de pe geam, dar nu și copilul!
Dacă vă țin bateriile, încercați și un club. Pe bune, de când n-ați mai dansat pe mese?
Sau măcar mergeți la o nuntă, că sunt sigur că aveți o grămadă de invitații.
Și distrați-vă, oameni buni, că sunteți tineri, frumoși și încă vii! Că trece viața pe lângă voi! Și aveți nevoie și de fericire dintr-asta de adulți!
Paradoxal, de asta are nevoie și copilul vostru. Nu să meargă el în club, dar să găsească lângă el părinți fericiți! Și fericirea părinților se creează cu elemente și din vechea lor viață de non-părinți!
PS: Am făcut fotografiile astea exact la o nuntă. Aveau o cabină foto și ne-am prostit vreo 30 de minute. Apoi am dansat pe rupte toată noaptea. Noi doi! Bine eram înconjurați de vreo 200 de alte persoane, dar habar n-am ce au făcut ei toată seara. Poate or fi stat cu ochii pe noi, și-or fi dat coate că „Uite-i și pe ăia!”. Cu siguranță, însă, ne-au invidiat. Că am avut curajul să nu ne pese și să fim doar NOI DOI!