Trăiesc din nou bucuria aceea că sunt tată de băiat și mă distrez copios când o văd pe a mea geloasă! Na, că am zis-o!
Zilele trecute, ca în fiecare seară de altfel, am ieșit în parc. Acolo ne întâlnim cu toți copiii și părinții de pe stradă, cei mici se joacă împreună și noi bobinăm pe lângă ei. Atmosferă relaxată, exact de ceea ce avem nevoie.
Până aici totul perfect. Al meu copil, normal că trebuie să iasă puțin din anonimat și pune ochii pe o fetiță mai mare: Mara, 4 ani. Foc după ea! Unde era Mara trebuia să fie și el, ce făcea Mara trebuia să facă și el și tot așa. Consoarta îl ținea de mână și uite așa, cât avea chef piticul, se plimba și ea după Mara.
La început, i s-a părut și ei foarte drăguț că cel mic a pus ochii pe o fetiță atât de drăguță și chiar făceam glume că va fi un mare iubăreţ. Mie îmi creștea sufletul de mândrie, pe a mea o cuprindea sentimentul de duioşie. Așa au trecut zile și seri întregi la rând. Fuga după Mara și fuga după Mara.
Într-o seară, însă, totul s-a schimbat. Am ajuns în parc și al meu fecior o căuta cu privirea pe iubita lui Mara. O identifică printre copii și o târăşte pur și simplu pe maică-sa până în dreptul ei. Își trage mâna din mâna ei, se întinde către fetiță, o ia în brațe și o pupă cu foc. Măi, a pupat-o ca un băiat mare!
Din nou, eu super mândru și fericit! Maică-sa, însă, șocată! Încearcă să îl ia pe pici de acolo dar n-a fost chip. Nici măcar nu o lăsa să îl atingă. Când a insistat mai tare a început sa plângă. Eu și ceilalți părinți am început să râdem, că era haioasă tare scena, însă, ea se înroşise până în vârful urechilor.
N-a avut ce face. L-a lăsat și cum parcă ce se întâmplase până atunci n-ar fi fost de ajuns, al meu a prins curaj și până am plecat acasă nu s-a dezplipit de iubita lui. Doamne, cât i-a mai făcut „dragă-dragă” și cât a mai pupat-o… Atâta curaj, vă jur că eu nu-mi aduc aminte să fi avut vreodată :)).
La un moment dat, fetiţa prinde şi ea curaj şi se tot apleca să-l pupe pe pitic. A mea ia foc şi nu alta.
„ Mara, nu e voie să îl pupi… Ştii? Noi avem microbi şi el e mic… „
Cui să-i pese, frate, de microbi? Ăştia mici erau topiţi unul după altul…
Se face seară și plecăm și noi spre casă. Nici n-am pomenit ceva de întâmplarea veselă și mi-am văzut de treabă. Vorbeam de una de alta, însă, din partea consoartei, primeam doar propoziții scurte sau dubioasele cuvinte (atunci când sunt rostite de femei): da și nu.
Ajungem acasă, îi facem baie îndrăgostitului, îi dăm să mănânce și îl culcăm. A mea foc și pară! Era atât de geloasă de am început să îmi pun întrebări.
„Haide, măi, puiu’, nu mai fi aşa”…
„Cum să nu fiu așa? E prea mic să se îndrăgostească. Are doar un an… Tu nu ai văzut că o sufoca? Pe mine nu m-a pupat niciodată cu atâta drag…”
Doamne, ce îmi mai venea să râd, dar am tăcut mâlc că știam sigur că trec la colţ dacă spun ceva s-o supăr. O alin eu cum o alin, ne punem în pat și am crezut că dăm totul uitării. Nici pe departe!
A doua zi dimineață, ne trezim frumușel toți trei, eu fac cafeaua, a mea îi dă celui mic să mănânce și trecem la programul obișnuit de joacă. La un moment dat cineva intră în casă. „Cine o fi?” mă întreb. Am auzit ușa dar nu saluta nimeni. Cobor scările la parter și mă uit prin sufragerie. Cine venise în vizită? Aha, Mara era!
„Bună ziua! Am venit să îl văd pe Tudor că mi-a fost dor de el.”
Prima oară, m-am speriat când am văzut copilul singur la mine în casă, dar m-am liniștit când l-am văzut pe taică-su că se apropie și el de ușă. Am început să râd în hohote, nevasta m-a auzit și a coborât ţinându-l în brațe pe puști.
Mai, să îl scape când a văzut cine a venit în vizită. M-a văzut că râd ca un nebun, l-a mai văzut și pe tatăl Marei descumpănit și parcă puțin pierdut și aia a fost… A început și ea să râdă și ce mai puteam face? Am lăsat copiii să se joace și ne-am băut cafeaua în trei.
Concluzie: când e cu dragoste, e cu dragoste. La orice vârstă, în orice moment, Cupidon te poate lovi. Acum, important e un singur lucru: cum reacționezi tu la săgeata aia, mai ales dacă tu ar trebui să fii doar spectator. Asta pentru că, oricum, nu vei putea să faci nimic să o oprești. Nici măcar dacă intri pe stadion și încerci să scoți mingea din poarta lui Tătărușanu. E deja acolo, așa că e bine să te bucuri de… gol.