Ieri grădinița noastră a fost închisă, deși este grădiniță particulară. Vă povesteam aici cât de tare m-a revoltat decizia de a opri cursurile.
Spre după-amiază, directoarea a decis ca, pentru azi, să deschidă grădinița. Am fost destui părinți care au cerut asta, așa că s-a conformat. Chiar dacă, primarul tocmai anunța că a hotărât să nu se țină niciun curs toată săptămâna în București.
Am decis să o duc pe Sophia la grădiniță, din respect pentru educația pe care vrem să i-o dăm. Până la urmă, ne-am fi descurcat să o ținem și acasă, așa cum fiecare părinte se dă peste cap și găsește soluții pentru copilul lui. Dar am dus-o pentru că sunt convins că, la grădi, chiar și prin joacă, are mai multe de învățat decât de la noi, stând acasă.
Și, paradoxal, nu a fost foarte complicat, deși eram pregătit pentru tot ce e mai rău, văzând știrile alarmante că vine gerul de pe lume. Sophia nu a pățit nimic, este foarte bine, ba mai mult s- a bucurat enorm să-și revadă colegii.
Da, am avut -16, -14 grade de dimineață. Am mers înainte, am pornit mașina, am lăsat-o să se încălzească. Cristina a îmbrăcat-o bine pe Sophia, cu echipament gros. N-ar fi fost nevoie nici de asta, pentru că n-a stat în ger mai mult de trei minute: o urcare și o coborâre din mașină.
Mai greu mi-a fost mie, ca șofer, să găsesc locuri de parcare. Aaa și că veni vorba: orașul nu e atât de gol pe cât credeau unii că va fi. Bucureștiul trebuie să se miște, mașinile de marfă trebuie să livreze, angajații trebuie să meargă la lucru, deși copiii lor stau acasă.
Dar, la parcări, e dezastru. Au trecut peste patru zile de la „marea ninsoare” și sunt în continuare munți de nămeți. Oamenii și-au deszăpezit trotuarele și locurile de parcare pe care le au, dar zăpada stă morman pe tot ce nu e proprietate privată. Pentru că sunt foarte puține zone din care a fost ridicată.
Revin cu întrebarea: ce rezolvăm dacă ținem grădinițele și școlile închise, dacă tot nu cară nimeni nămeții de zăpadă sau totul se mișcă în ritm de melc? Serios, chiar vi se pare că a nins îngrozitor de mult? Cică ninge din nou în noaptea asta. Ce facem? Înălțăm mormanele pe care nu le ridică nimeni?
Dincolo de părinții nemulțumiți, cel mai mult suferă chiar copiii, cei în privința cărora ne batem cu pumnul în piept că-i protejăm de ger ținându-i acasă.
Cu tot riscul de a mă critica, eu nu cred că asta înseamnă protecție. Copilul trebuie să meargă la cursuri. Să pierzi o săptămână de școală e teribil de mult. Când vor fi recuperate aceste cursuri? Și nu vorbesc doar de evaluări.
Iar, în București, haideți să fim serioși că nu e nicio calamitate. Este doar foarte multă indolență.