E urât rău când ninge în București. Dispar complet locurile de parcare, pietonii îngheață pe trotuare, șoferii pierd minute bune la deszăpezit mașinile, traficul devine un haos. Pe scurt, e nasol când ninge în București.
Dar Prințeasa mi-a arătat o altă latură a ninsorii, una extrem de simpatică.
Aseară, când afară era vijelie, dar ea stătea la căldura din casă, mi-a cerut să-i aduc zăpadă. „Tati, vreau să mă joc cu zăpadă!”
Ignorantul de mine, tolănit leneș pe canapea, am refuzat inițial. „Măi, e frig! Lasă că te joci mâine cu zăpadă!”. Copilul, însă, a insistat, a băgat fața de „Tătuțul meu iubit!” .
De scos afară nu puteam să o scot, așa că am improvizat un joc nou: mi-am pus șuba pe mine, mi-am tras bocancii în picioare și i-am adus copilului zăpadă într-o cană.
Ei, cana asta cu zăpadă ne-a făcut seara. Am tăiat zăpada, am făcut-o bulgărași, am analizat cum se transformă în apă și cum poți transfera lichidul din pahare în sticlă.
Pe scurt, am experimentat și Prințeasa a învățat lucruri noi. În acest caz, despre fenomenul transformării materiei solide în materie lichidă. Totul în joacă!
Ne-am jucat câteva ore bune, iar Prințeasa a adormit fericită și… mai înțeleaptă.
Iar, de dimineață, a luat cu asalt zăpada așa cum știa ea până acum: a făcut îngerași și s-a aruncat în troiene. Chiar mi-a dat și o mână de ajutor la deszăpezirea mașinii. Tot în joacă și tot preocupată să învețe lucruri noi.
Voi ce faceți cu zăpada? Sau în zăpadă? Ce alte lucruri vă învățați copiii despre ea?