Mi-e poftă, Doamne, ce poftă îmi e! Aș sări pe ea acum. I-aș rupe cămașa aia cu care a fost îmbrăcată la birou și tot ce mai are pe ea și aș face cu ea toate nebuniile alea din cartea cu Kama și ceva în continuare.
Și ce bine miroase! Zici că de abia a ieșit din duș. Am nările pline de mirosul ei și încă nu mă satur. Și ciorapii ăia! Când se așează pe canapea, se întrezărește puțin din banda aia sexi, banda aia care mă înnebunește pe mine de fiecare dată când își trage dresurile pe ea.
Și ce poftă îmi e! Nu ne-am mai întâlnit prin așternuturi de cel puțin 10 zile. Le număr, de fiecare dată le număr, pentru că tare greu mai trec. Mi se pare că-s luni, nu zile. Iar, pentru mine, chestia asta cu Kama e foarte importantă. Mi-a plăcut mereu, așa ca în prima zi și aș vrea să am parte de ea în fiecare zi, dimineața, la prânz și seara. Așa că, la mine, zilele fără Kama chiar trec foarte greu.
Îmi imaginez totul. O mângâi, îmi bag nasul între firele ei de păr și ceafă, o sărut. La mine a început deja preludiul.
„- Mă, stai locului! Tu nu vezi că e treaz copilul? Nu vezi că e chiar lângă tine?!”. zice ea și mă lovește cu vorbele fix în moalele capului.
Știe ce vreau de la ea. Poate ar vrea și ea același lucru de la minte, dar copilul e chiar lângă noi și ea nu-și permite să se gândească la asta.
„- Să vezi ce ițucumbăr monoflexurat facem noi în seara asta!”, îi zic eu, ușor supărat, dar zâmbind complice și, cu siguranță, stârnit de moment.
Copilul își vede de ale lui în continuare. Era o discuție între adulți, cu niște cuvinte complicate, pe care nici nu poate să le pronunțe, d’apoi să le înțeleagă.
Da, ăsta este codul nostru când vorbim despre sex: „ițucumbăr monoflexurat”. Sună ciudat, complicat. Exact așa trebuie să sune ca să nu priceapă copilul nimic. Nu știu cum naiba l-am inventat, dar ăsta e de vreo câțiva ani.
Partea tare este că putem să-l pronunțăm chiar și în public, la o masă cu oameni extrem de serioși. „Fată, mergem și noi la un ițucumbăr monoflexurat?” Ăia de la masă habar n-au ce zicem noi acolo. Ne-ar întreba despre ce e vorba, măcar din curiozitate, dar, dacă e ceva legat de artă sau vreo chestie deșteaptă, după explicație, vor părea proști. „Vezi, dom’le, cât de incult ești?! Nu știai despre ițucumbărul monoflexurat? Cât de incult ești?”. Așa că toți se abțin și se fac că nu te aud. „E discuția lor, de cuplu, nu e treaba noastră.”
Așa că tot înainte cu ițucumbărul monoflexurat (l-am luat cu copy/ paste, că, dacă îl mai scriu de câteva ori, mi se împleticesc degetele), oriunde și oricând. Asta măcar în vocabular, că de fapte… iar a adormit cu copilul odată, în patul lui și am rămas doar cu vorbele! Mda, poate mâine! A 11-a zi! 🙂
PS: Alți prieteni de-ai noștri au codul „hinchi- binchi”. M-am prins că la sex se referă de prima oară de când i-am auzit. Nu e un cod atât de elevat ca al nostru. 🙂 Dar funcționează și la ei, cică nu i-a întrebat copilul până acum ce înseamnă.
Care este codul vostru pentru sex, așa ca să nu știe nimeni despre ce vorbiți?
PPS: Acest articol este o pură invenție și nu are nicio legătură cu realitatea. Nu, deloc! Doamne, ferește! Să nu vă pună mama naibii, când mă întâlniți pe stradă, să mă strigați „ițucumbăr monoflexurat” sau „hinchi binchi”, că nu știu ce vă fac!