Dar azi de ce mergem la școală? Bilanțul unei săptămâni fără educație

În această dimineață, am mers la școală. Mi-am luat copilul zgribulit și l-am dus la cursuri. Azi se țin ore, după o săptămână în care nu s-a făcut nimic.

În această dimineață, au fost -5 grade. Când am ieșit din casă, atât arăta termometrul. Aproape la fel ca lunea trecută. Atunci fulguia puțin. Acum nu. Dar acum, pe străzi, e mai multă zăpadă decât lunea trecută. Pentru că drumarii încă nu au reușit să le deszăpezească.

De ce azi mergem la școală? Pe bune, de ce lunea asta e diferită de lunea trecută?

Toată săptămâna trecută, școlile au fost închise în București. În exact aceleași condiții, în Germania s-au ținut ore.

Mesajul unei cititoare, pe care vă rog să-l citiți cu atenție:

Alexandra Vieru: „Locuiesc cu fiul meu în Germania, e clasa a 2a, și azi sunt aceleași temperaturi ca și în București. Nu s-a pus problema că se închid școlile sub nici o formă, copiii ajung la școală și au aceleași activități ca în fiecare luni! Toți sunt mai gros îmbrăcați, dar fericiți că se revăd după weekend! Nemții nu au închis școlile pe motiv că ei nu doresc ca elevii să piardă materii importante din programă! Aici dacă copilul nu a ajuns la școală într-o zi(nemotivat)- la ora 8, păi la 8.15, te sună de la secretariat să te întrebe ce se întâmplă și la 8,30 vine în fața ușii un polițist să escorteze copilul la școală! Școala e obligatorie! Am auzit cazuri când nu a sunat ceasul și la 8.30 cineva era în fața ușii!”

Mda, deși au aceeași climă, nemții au altă mentalitate. Italienii, cu altă climă, au fost, însă, ca noi. Deci să zicem că… nouă ne place mai mult… cu soare.

În fine, în București, doamna primar a decis ca toată săptămâna trecută școlile să fie închise. Joi și vineri am fost întâmpinați cu mult soare, dar… ce rost mai avea să faci școală doar două zile?!

În plus, în logica edilului, deszăpezirea ar fi fost mult îngreunată dacă școlile ar fi fost deschise. Poate că are dreptate. Vouă vi s-a părut Bucureștiul mai liber? N-au mai mers părinții la lucru?! Și-au lăsat ei mașinile acasă? Iar acum nu mai e zăpadă nicăieri? Măcar a funcționat logica asta? S-a făcut bec în București?

Am asistat săptămâna trecută la un eveniment memorabil. În sens negativ. Un moment pe care n-ar trebui să-l vedem niciodată. Cu foarte multă nonșalanță, o probă de BAC a fost amânată. Pur și simplu. E frig, e zăpadă, amânăm BAC-ul. Mda, nu era o probă foarte importantă, s-a dat câteva zile mai târziu, dar… m-a îngrozit ușurința cu care a fost luată o astfel de decizie.

Spunea doamna primar, parafrazez aici, că școala nu înseamnă depozitare, ci educare. O școală închisă nu folosește nimănui la nimic. Eu n-am vrut să-mi duc copilul la școală că nu aveam cu cine să-l las. Ne-am descurcat. Dar… aș fi vrut să-l duc la școală pentru a nu irosi o săptămână din viața lui. Pentru educare, pentru colectivitate, pentru jocurile și exercițiile de creativitate cu alți copii. Pentru că, hai să fim sinceri, de la o vârstă a copilului, niciun părinte nu poate spune că este mai bun ca un pedagog instruit.

Dar… poate tocmai aici e problema. Mulți dintre bucureșteni au fost de acord cu decizia doamnei primar. „Ce mare scofală? Au stat și ei acasă cinci zile? Ce mare lucru au pierdut? Oricum școala românească e praf!” Astea sunt alte idei care mă îngrozesc. Păi dacă e praf școala românească, acceptăm asta pur și simplu? Chiar nu facem nimic? Stăm resemnați?

Tot mai mulți oameni prețuiesc tot mai puțin școala. De la părinți, ale căror argumente vi le-am dat mai sus, la tinerii elevi.

Elena, comentează pe blogul meu: „Sunt independentă pentru că am ales SĂ GÂNDESC şi să caut răspunsuri pe care şcoala nu le oferă. Şcoala nu te ajută să gândeşti, ci îți antrenează memoria. Ea omoară creativitatea şi talentele, de cele mai multe ori. Şi credeți-mă, ştiu ce spun. Mai interesant ar fi un articol despre învățământul românesc, care este praf, cu informații învechide şi inutile, cu obligația de a le învăța şi de a le uita imediat. Cât de extraordinară ar suna ideea implementării unor materii cu adevărat utile? Spre exemplu: alimentație şi sănătate, politică şi decizii, ora de sport şi muşchii corpului, lectură motivațională, comunicații, managementul banilor, şi lista poate continua.
Semnat: o liceană încrezătoare în generația ei, care şi-a pierdut timpul citind un articol nul.”

E un fragment. În partea cealaltă, eram criticat că nu am fost de acord cu închiderea școlilor. Dar partea asta, cea de mai sus, m-a durut mai mult. Are dreptate puștoaica. Sincer, cam așa e școala românească acum. Și? Facem ceva? Sau stăm resemnați și privim? Și acceptăm să o închidem puțin câte puțin?

O altă puștoiacă e ceva mai pozitivă: „Sunt elevă și, personal, pe mine nu m-ar fi deranjat să mă duc săptămâna asta la ore. Asta dacă aș avea cum să ajung în stație pe jos, care e la doar câțiva metri distanță de bloc, dar e imposibil să merg până acolo fără să îmi înghită zăpada piciorul până la genunchi. M-aș duce dacă nu ar trebui să aștept 45 de minute troleibuzul, care și pe vreme acceptabilă vine in intervale de 10-15 minute. M-aș duce dacă aș avea cum să respir la metrou. Bineînțeles că îi este mult mai ușor doamnei primar să închidă școlile, decât să mobilizeze autoritățile în așa fel încât să fie mai ușor de parcurs drumul până la liceu (sau serviciu, sau magazin, sau …)”.

De fapt, cred că, punctual, astea au fot problemele de săptămâna trecută: incapacitatea autorităților de a reacționa, de a lua măsurile corecte, altele decât cele facile, precum închiderea școlilor.

Am scris lunea trecută despre asta.

https://taticool.eu/doamna-primar-250-de-mii-de-copii-va-multumesc-n-au-nevoie-de-scoala-ca-sa-va-voteze/

A fost un articol foarte, foarte citit. 80 de mii de oameni l-au citit în vreo trei zile. Potrivit Pagina de Media a fost viralul săptămânii trecute.  Mii de share-uri, mii de reacții. Mulți oameni l-au citit și l-au dat mai departe. Să citească și alții. Să știe și ei. Să gândească și ei. Să reflecteze.

Dar au fost alții care au ținut să mă înjure. Mda, nu cu argumente, nu cu pertinență. Ci exact ca pe maidan. Cu ofense adresate maică-mii, copilului meu, mie. Oribil. Nu le-am publicat comentariile, dar le-am citit pe toate. Și nu m-au speriat, ci m-au îndărjit mai tare. Să scriu, să nu tac, să spun ce cred.

Pentru că oamenii ăștia sunt fie ignoranți, fie postaci de profesie. Și… niciunii dintre ei nu apreciază ceea ce ar trebui să însemne instituția ȘCOLII.

Un cititor a rezumat perfect situația:
„Am citit toate comentariile (fără nicio excepție), le-am analizat și am ajuns la concluzia ca există (DOAR) două tipuri de oameni:
1) „cu școală”, care conștientizează rolul pe care îl are educația în formarea alor săi copii;
2) „fără școală”, care doresc cu orice preț ca ai lor copii să aibă aceeași soartă. Comentează vehement, pentru ei nu există soluții alternative. Cunosc o singura variantă, pe aceea o urmează (altfel spus într-un comentariu mai sus: proști-> ajutoare sociale-> capital electoral). V-ați dat seama deja că aceștia din urmă sunt votanții fideli PeSeDe.
PS: Recomand celor care nu sunt de acord cu cele expuse în articol, să îl recitească. Punctual, de această dată. Și să reflecteze…. în sinea lor!”

 

Toți oamenii ăștia care au ținut să mă contrazică au venit cu fel și fel de argumente. Unele pertinente, dar altele de râsul plânsului. Că nu pierd copiii nimic o săptămână, vi l-am zis deja. Dar, a fost și argumentul sănătății copiilor. Că se îmbolnăvesc, că e plin de viroze. Medicii spun clar: când e ger, aerul e mult mai curat, dispar virușii. Și… ca să râd puțin… aceiași contestatari spuneau nonșalant: „Lasă că se bucură și copiii de zăpadă!”. Păi hai să ne hotărâm: se îmbolnăvesc afară, așa că îi ținem în casă, sau îi scoatem afară să se bucure de zăpadă?

Lăsând gluma la o parte, au fost cititori care au adus în dezbatere o altă problemă: contractele de deszăpezire.

Iulian: „Am un alt punct de vedere. Consilierii generali au de gestionat contractele de deszăpezire gândite și aprobate în bugetul consolidat. Din fericire pentru bucureșteni, nu a fost o iarnă ca cele de acum câțiva ani. Dacă, școlarii nu vor merge aceste zile la școală, vor avea front deschis de lucru pentru ca să demonstreze că au făcut deszăpezire. Astfel, facturile se vor plăti cu prioritate, iar contractele de deszăpezire vor fi în continuare bugetate cu aceleași valori. Aici este șpilul pe care nu îl conștientizați. Dincolo de neajunsurile situației, copiii care rămân acasă nesupravegheați, părinții încurcați, și toate celelalte la care se face referire în comentariile celor nemulțumiți sunt chestiuni pe care fiecare le percepe diferit. OK! Viața e tristă, grea și avem cu toții neajunsuri existențiale. În comentariul meu, doresc să vă atrag atenția că suntem din nou furați. Contractele de deszăpezire se vor plăti, nemeritat. Doamna primar va avea o imagine de supervedetă întrucât a avut un punct de vedere tranșant și a rezolvat situația.
Problemele de fond sunt altele: nimeni nu verifică, nu sesizează cum se fură banii publici. Îi vom plăti cu vârf și îndesat!”

Asta spune un cititor. E un punct de vedere? Tu nu ai vrea să ți se dea mai multe explicații? Eu știu că aș vrea să aflu care e nota de plată a săptămânii trecute.

Una peste alta, vreau să o mai spun o dată: cel mai ușor este să nu faci nimic. Cel mai ușor, săptămâna trecută a fost să închidem școlile.

Cât despre mentalitate… of, Doamne! Fotografia acestui articol este un fel de… vedere din Danemarca, ceva la care noi nu cred că vom ajunge vreodată.

Acolo, ȘCOALA ESTE SFÂNTĂ! Pur și simplu, oamenii ăia nu pricep cum un copil sănătos poate sta acasă, dacă e vreme proastă. Dacă nu sunt munți de zăpadă, iar într-o capitală de țară, chiar nu poate fi vorba de așa ceva, oamenii ăia își duc copiii la școală. Și nimeni nu se gândește să închidă școlile. Poate doar la temperaturi extreme și troiene imense, dar și atunci se gândesc de două ori.

Da, îi duc la școală. Și, de multe ori, chiar și cu bicicleta. Pentru că, le e în sânge, le e în tradiție, le e în ADN să respecte EDUCAȚIA copiilor lor.

În București, doamna primar a închis școlile. A fost simplu. E frig, ninge, e iarnă. Închidem școlile! Așa părem că facem ceva pentru binele urbei.

Poate că cei mici nu au pierdut prea multe nemergând la școală. Dar asta doar noi, românii, o gândim. În Danemarca, oamenilor ălora nici nu le trece prin cap ca așa ceva să se întâmple.

În România, după această fotografie, mămicile ultraprotective ar fi sesizat Protecția Copiilor. Ia uite ce mame denaturate! HUO!

Oameni buni, avem nevoie de școală! E singura noastră salvare ca nație! Educația este singurul mijloc de evoluție, e singura unealtă a copiilor noștri pentru a crea o societate mai bună! 

Iar noi, ca părinți, trebuie să facem totul ca odraslele noastre să aibă acces la școală. Totul. Doar așa ar trebui să gândim și nicidecum altfel. Pentru că, uitați-vă în jur. Copiii noștri au nevoie de școală mai mult ca niciodată!

Vreau o țară ca afară! Vreau un București civilizat, vreau un oraș modern, vreau un primar activ. Vreau o societate orientată către evoluție, o societate care să prețuiască educația și viitorul ei prin cultură!

Toți ceilalți, toți fanii școlilor închise, sunt invitați să dea [play] melodiei de mai jos. Poate, totuși, aleg să gândească și ALTFEL.

Hai, totuși, la final vă invit să râdem.

Scriam în articolul de săptămâna trecută că tinerii îi mulțumesc doamnei primar că au fost lăsați acasă ca să mai termine un nivel din jocul Counter Strike. Comentariul de mai jos primește titlul de ZMEURA DE AUR. 🙂 🙂 🙂 Vi-l redau ad litteram.

GICĂ: „Iauzi la ei cica „sa termina nivelul 320” la Counter… ce inculti… daca nu stiti despre ce e jocul nu mai comentati si voi aiurea Counter Strike nu are nivele ce (MODERAT) mea…”