Cum să-ți înveți copilul să nu-i fie frică de greșeli?

           A greși e omenește!” auzim adeseori. Dar oare suntem capabili să acceptăm întru totul greșelile noastre sau ale altora? Oare am fost de fiecare dată iertați când am comis-o? Mă întreb de unde frica aceasta ancestrală de greșeli pe care o transmitem din generație în generație și care a ajuns, într-un final, și pe umerii copiilor noștri?

De unde această frică a copiilor noștri de greșeli?

            Când eram noi mici nu prea ți se iertau multe. La școală, ferească Dumnezeu să fi luat vreo notă proastă la vreo materie la care chiar nu aveai niciun talent. Așa am fost noi crescuți și educați. „Nu există nu se poate, există nu vrei!” și multe alte slogane anti-parenting ne-au împăienjenit constant copilăria și adolescența. Inevitabil, am absorbit și noi din practica, mai puțin ortodoxă, a generațiilor dinainte și, fără să vrem, le dăm mai departe.

            David, copilul unor prieteni, este în clasa pregătitoare. Înainte să înceapă scoala, tot ce îl preocupa era: „Dacă învăț prost și greșesc la scoală? Ce mă fac atunci?”. De ce îi era atât de frică acestui baiețel de greșeli? Și cum să ne asigurăm noi, ca părinți, că, dacă frica nu dispare, nu-i va afecta studiile și viața socială mai târziu?

            Un copil este obișnuit de mic cu ideea că nu are dreptul să greșească. Greșeala este percepută nu ca o parte normală a procesului educațional și evolutiv, ci ca un dezastru. Părinții în sine percep adesea notele slabe ale copilului lor ca pe un eșec personal. Prin urmare, ei le cer copiilor încă de la grădiniță să învețe cel mai bine, să deseneze cel mai frumos, să cânte cel mai tare, cultivând o teamă panicată de greșeli. Iar copiii nu-și doresc decât să-și facă părintele mândru și, astfel, devin ostaticii atitudinilor incorecte ale adulților, ai anxietăților și temerilor lor.

            În realitate, a greși este o abilitate foarte importantă. Nu există progres fără greșeli. Oricui i se poate întâmpla să nu facă o alegere foarte inteligentă sau să răspundă greșit la o întrebare, este ceva ce ni se întâmplă tuturor. Uneori, aceste greșeli ne oferă mai mult decât răspunsurile corecte. Uneori eșecul este o nouă oportunitate. Este important să înțelegem că a face greșeli este normal, că este o parte naturală a procesului de învățare și a vieții în general.

            Dar, la fel ca micuțul David, majoritatea copiilor percepe greșeala ca pe o catatrofă. Frica de a face greșeli îi încetinește, îi împiedică să accepte o provocare nouă și îi forțează să caute căi indirecte. Misiunea fiecărui părinte este să-și învețe copilul să nu se teamă de greșeli, să-l ajute să accepte adevărul atât de simplu: Este în regulă să greșești!”.

 Cum să înveți un copil să nu se teamă de greșeli? 7 sfaturi

  1. Reacționează pozitiv la greșelile tale

            Copiii învață din exemplul nostru, ne citesc inconștient și ne repetă reacțiile. Dacă un părinte își tratează propriile greșeli cu nervi și supărare, atunci copilul va reține că a face greșeli este ceva rău și inadmisibil. Când faci greșeli, încearcă să răspunzi pozitiv sau cu umor. Vorbește cu copilul tău despre ceea ce ai învățat din greșelile tale (trecute sau prezente). Copiii se dezvoltă doar prin analogie. Ce ai voie și ce nu, ce trebuie să faci și ce nu trebuie, copiii învață nu doar din cuvintele părinților lor, ci exclusiv din acțiunile lor.

  1. Lăudați-vă copilul pentru eforturile depuse

            „Ai încercat și ești minunat!” – aceasta este mentalitatea pentru dezvoltare, indiferent de succesul rezultatului. Când se confruntă cu rezultatele unei greșeli, un copil trebuie să înțeleagă că nu este prost sau nu este suficient de bun. Trebuie să dorească să înțeleagă ce se întâmplă și cum să prevină eșecul în viitor. Subliniază efortul și ajută-l să-și dea seama ce trebuie să evite pentru a nu greși în viitor.

            O serie de studii realizate de renumita psiholoagă americană Carol Dweck au arătat că, în clasele în care copiii sunt lăudați pentru abilitățile lor, scorurile la testele grele sunt mai mici decât în ​​clasele în care copiii sunt lăudați pentru efortul lor. Așa că, indiferent dacă reacționați la succes sau la eșec, accentuați pozitiv efortul (și procesul) mai degrabă decât capacitatea (și rezultatul).

  1. Lasă-ți copilul să facă greșeli

            În ziua de astazi, părinții își monitorizează și controlează la sânge copiii, prevenindu-le din timp majoritatea eșecurilor. Dar oare e corect ce facem? Îi verificăm ghiozdanul și vedem că nu și-a luat manualul potrivit. Sau a uitat să-și pună penarul. Am făcut un experiment și nu mi-am mai băgat nasul o săptămână în cărțile Sophiei. Am lăsat-o să și le uite acasă. Stiți ce s-a întâmplat? După prima zi în care a mers cu alte manuale la școală, în fiecare seară își verifica singură și își punea tot de ce avea nevoie pentru a doua zi.

            Lăsați copilul să greșească! Poate că va fi certat, se va supăra, dar o astfel de experiență este necesară pentru a-l face să înțeleagă că a venit timpul să aibă grijă de el. Doar lăsându-l să se confrunte cu consecințele negative ale acțiunilor (sau inacțiunilor) lui va crește și va deveni conștient de responsabilități.

            Noi, părinții, suntem obligați să le permitem copiilor să mai și greșească. Controlat și într-un mediu sigur. (Că doar n-o să-i lăsăm să traverseze fără să se asigure strada.) În loc să-ți protejezi copilul de probleme, ajută-l să găsească singur o cale de ieșire.

  1. Exercițiu – ​„Cel mai, cel mai rău caz” DESEN SEPARAT PE TABLA

            Podcasterul Tim Ferris recomandă părinților exercițiul „Cel mai rău caz”. Împărțiți o foaie în trei coloane. În prima coloană, copilul trebuie să descrie rezultatul cel mai dezastruos posibil la care se poate aștepta. De exemplu: „Voi lua o nota mică!” sau „Voi rata un examen”.

            În cea de a doua coloană, ar trebui să scrie ce ar trebui să facă pentru a evita acest scenariu: recapitularea subiectelor, să doarmă bine înainte de test etc.

            În a treia coloană, va trebui să spună ce va face după eșec. Cum își va restabili liniștea sufletească dacă nu va reuși: „Voi lucra mai mult, voi analiza unde am greșit, voi ține cont de punctele mele slabe și îmi voi consolida cunoștințele.

            Astfel de exerciții te ajută să înțelegi că greșeala este doar o parte din procesul de învățare și absolut necesară pentru a atinge performanța dorită. În același timp, vor reduce nivelul de stres. Nu este atât de grav să greșești, greșelile pot fi prevenite sau consecințele pot fi reduse spre minimum – asta ar trebui să înțeleagă copilul!

  1. Puneți-vă împreună întrebări

Discutați despre acțiunile pe care le-a întreprins, despre consecințele acelor acțiuni și despre modul în care aceste consecințe pot fi evitate în viitor. Ce n-a mers bine? Cum puteți remedia sau preveni acest lucru data viitoare? Ar trebui să schimbați ceva în program? Folosind această abordare, vă învățați copilul să nu reacționeze la eșec cu dezamăgire sau refuz de a continua. El va înțelege că eșecul înseamnă o schimbare de strategie, nu sfârșitul tuturor.

Trebuie să vadă greșeala ca pe o sarcină mai degrabă, decât să se învinuiască pentru aceasta. Esența unei erori constă adesea nu în eroarea în sine, ci în modul în care copilul o interpretează.

  1. Vorbește despre eșecuri la fel de mult ca despre victorii

            Explicați-i că eșecul poate fi benefic pentru că duce la succes (dacă învățăm din el și încercăm din nou). Spune-i că teama de a greși, pur și simplu, îl va împiedica să încerce și să-și atingă visele și potențialul maxim. Greșelile sunt o parte normală a procesului de învățare, fără ele nu există progres. Povestește-i copilului tău despre greșelile și eșecurile oamenilor faimoși, astfel încât, copilul să înțeleagă că oricine poate greși, iar asta nu împiedică deloc atingerea succesului, ci dimpotrivă.

            Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de 4 ani și nu s-a descurcat deloc bine la școală. Părinții și profesorii l-au considerat subdezvoltat. A fost exmatriculat, iar apoi a picat examenele la Școala Politehnică din Zurich.

            Profesorii i-au spus lui Thomas Edison că este prea prost pentru a învăța ceva. Nu s-a descurcat bine la primele două locuri de muncă și a fost concediat pentru că era neproductiv. Până să inventeze becul, a efectuat mai mult de o mie de experimente fără succes.

            Walt Disney a fost dat afară de la ziarul unde muncea din cauza lipsei de imaginație și a ideilor creative. Ulterior, a început în repetate rânduri câteva afaceri care s-au încheiat cu faliment.

            Frații Wright au încercat fără succes să ridice în aer faimosul lor avion de șaptezeci de ori.

  1. Arată-i dragoste necondiționată

            Teama de eșec este direct legată de stima de sine sau de propria percepție despre valoarea ta ca persoană. Copiii își asociază, de obicei, valoarea de sine cu ceea ce cred părinții lor despre ei. Adesea se tem că părinții lor nu îi vor iubi sau aprecia dacă greșesc, obțin note proaste, pierd competiții sportive sau se comportă urât. În mod firesc, o astfel de atitudine duce la teama de eșec.

            Lasă-ți copilul să înteleagă că dragostea ta nu depinde de succesul lui. Chiar dacă face greșeli, tot îl iubești și îl accepți. A iubi un copil necondiționat înseamnă a-i oferi dragoste, chiar și atunci când el nu se comportă așa cum ți-ai dori. Dragostea nu este „dacă și nu „pentru că tu”. Dragostea este „în orice caz”!

foto credit – CristianAndrei.ro