Cum să-ți crești copilul? Cum vrei tu! Dar cu blândețe

De vreo doi ani de zile de când am lansat Taticool, am auzit o mie de păreri. De fapt, de când am devenit tată mi se întâmplă asta.

Toți în jurul tău, știu mai bine ca tine să-ți crească bebelușul. Toți. De la bunici, până la prieteni, până la psihologi. Toți au păreri și sunt convinși că au dreptate.

Toți au adevărul lor și știu sigur că doar al lor e cel corect, chiar dacă propriii copii, adulți fiind acum, recunosc că au avut o copilărie nefericită. Dar mamele și tații lor știu sigur că i-au crescut bine.

Unii au citit mult, alții deloc. Unii vin și cu argumente. De multe ori credibile. Și caută toți să te convingă că adevărul lor e cel corect.

Curentele de parenting de azi nu mai au nimic în comun cu cele din urmă cu 20 de ani și, cu siguranță, vor fi perimate peste 20 de ani. Atunci, părinții de atunci vor râde de ideile mele. Așa cum mulți adulți cred că părinții lor i-au crescut prost, dacă citesc cărțile de azi.

Azi am avut o astfel de dezbatere. Două persoane dragi mie erau pe drumuri diametral opuse. Și erau foarte pornite în a-și susține propriul adevăr, inclusiv public într-o dezbatere apropiată mai degrabă de scandal. Eu am fost prins la mijloc și fiecare îmi cerea să-i dau dreptate. Fiecare avea argumentele ei, mai noi sau mai vechi, mai documentate la cărțile de azi, sau la cele de ieri.

Dar fiecare vorbea din propria experiență sau din cărțile citite. Nu din experiența mea, cu copilul meu. Cum e copilul meu știu doar eu. Ce i se potrivește lui, ce îi place, ce îl face fericit, doar eu știu cu adevărat fiindu-i alături, ascultându-l, iubindu-l.

Am să răspund acum la întrebarea la care toți părinții așteaptă un răspuns, este marea întrebare pe care o au toți pe buze și pentru care cer mii de sfaturi. Toți speră să existe o soluție miraculoasă, o soluție universală. E o himeră, e ceva ce plutește în aer, foarte aproape, dar niciodată palpabilă.

CUM SĂ-MI CRESC COPILUL? Asta e întrebarea la care orice părinte își dorește răspunsul.

Eu NU am experiență de psiholog. Eu NU am citit mii de cărți de parenting. Nu încă. Eu NU am experiență de zeci de ani ca părinte. Am doar 6 ani.

Dar am un copil foarte, foarte fericit, care a crescut extrem de frumos, politicos, curios, deștept, cuminte când e cazul, încăpățânat când trebuie să-și ducă la îndeplinire o sarcină. Am un copil care face și multe trăznăi, un copil care uneori nu vrea nici în ruptul capului să facă ce îl rog. Se întâmplă. Dar am un copil perfect, în imperfecțiunea lui. Am un copil perfect pentru mine, pe care îl iubesc ca pe ochii din cap și care mă iubește pe măsură.

Și, din umila mea experiență, îndrăznesc să vă răspund la această întrebare:

CUM SĂ-MI CRESC COPILUL?

Poți să-l crești cum vrei! Dar cu blândețe!

Poți citi toate cărțile din lume, poți să le adopți ideile total sau parțial, poți să nu citești nimic, poți să ții cont de sfaturile prietenilor sau nu, poți să-ți asculți părinții sau nu, dar când îți crești copilul, să-l crești cu blândețe.

Atunci când iei o decizie în privința lui, să fii blând. Să fii bun, să fii drăgăstos. Să te pui în locul lui și să vezi dacă va suferi.

Să fii generos, să fii iubitor, să fii mai bun ca niciodată. Căci e vorba despre copilul tău! Al tău!

Să-i sufli aer în aripi! Să-l încurajezi, să-l ajuți să descopere lucruri noi, să-l lași să încerce, chiar dacă, poate, tu mori de frică. Să-l lași să mai și plece din cuibul lui!

Să-l iubești! Mult, mult de tot! Ca pe ochii din cap! Căci e al tău și doar al tău! Și să nu pui nimic mai presus de el. Niciun lucru material, niciun lucru oricât de valoros ar fi. Pentru că, de fapt, nimic nu e mai valoros decât copilul tău.

Să-l aperi! Să-l ocrotești, să-l ții în brațe, pentru că acolo va fi mereu în siguranță. Să-l sfătuiești, dar să cauți să pună singur sfaturile în practică!

Să fii! Să fii acolo, pentru el, când are nevoie de tine, la momentele importante pentru el!

De fapt, cred că miile de cărți de parenting, miile de bloguri, miile de grupuri de facebook, miile de sfaturi se pot reduce la doar două cuvinte: FII ACOLO! 

Pentru că, dacă ești acolo, lângă el, le veți rezolva împreună pe toate. Veți învăța să vă iubiți, să vă ascultați, să vă înțelegeți, să fiți mai buni unul cu altul de la o zi la alta.

Da, vă veți certa, vă veți enerva, veți avea rupturi. Dar, dacă veți fi acolo, lângă copiii voștri, le veți rezolva pe toate!

Orice, dincolo de aceste două cuvinte, cred eu, sunt vorbe. Multe vorbe. Care, uneori te pot ajuta, alteori nu. Uneori ți se potrivesc, alteori nu. Pentru că, pe de o parte, dacă nu ești acolo, lângă el, degeaba citești, degeaba ceri sfaturi. Iar, pe de altă parte, nimeni nu va ști mai bine ce-și dorește copilul tău ca tine!

Deci FII ACOLO, PĂRINTE!