Dacă ar trebui să o caracterizez pe Sophia într-un singur cuvânt, aș spune fără să stau prea mult pe gânduri: „curiozitate”. Este un copil foarte, dar foarte curios. Vrea să afle toate răspunsurile, ne mitraliază cu sute de întrebări pe zi, vrea să știe din ce sunt făcute toate, la ce folosesc, ce fac bine și ce fac rău.
Încă de mică era așa și ne-a bucurat mult curiozitatea ei. I-am răspuns cu răbdare la toate întrebările, chiar dacă, uneori, simțeam că ne duduie creierii.
Curiozitatea copiilor poate fi, însă, periculoasă uneori. Ce face priza asta? De unde vine curentul electric? Sunt întrebări care pot duce la situații periculoase. Când era bebe, am blocat toate prizele. Erau unele dintre jucăriile ei preferate. Cred că ați trecut și voi prin această situație. Am depășit ușor, ușor faza asta.
Acum vrea să gătească împreună cu noi. Încă de la doi ani, i-am dat un cuțitaș potrivit mânuțelor ei și am lăsat-o să experimenteze. Mai întâi a fost un cuțit de plastic, apoi unul adevărat, dar micuț. Nu s-a tăiat niciodată, se concentrează foarte bine și e atentă când îl folosește.
Între timp, aragazul o pasionează cel mai mult. Cum se aprinde, care e povestea cu gazul, cum încălzește oalele și tot fluxul ăsta. Capitolul acesta poate fi periculos. Chiar dacă, teoretic, nu ajunge la butoanele aragazului, știm foarte bine că, atunci când își dorește ceva, un copil găsește metode de a ajunge la acel ceva. Iar faptul că ea ar putea deschide singură aragazul și să lase ochiurile pornite, fără a exista flacără, ne-a îngrozit puțin. Vă dați seama ce ar însemna o acumulare de gaze.
Ce am făcut? Nu mi-am pus copilul cu nasul în ochiurile aragazului să inhaleze o cantitate mare de gaz. Ar fi fost o tâmpenie. Mi-a trecut prin cap, recunosc, dar n-aș mai fi fost un tată responsabil.
Gazul nu miroase, dar tocmai pentru a putea fi ușor simțit, producătorii introduc mercaptan, o substanță chimică, ce conține sulf. Iar compoziția finală miroase foarte puternic.
Așa că am umflat un balon, pe jumătate, cu aer. Apoi, de la un spray cu gaz, din acelea de încărcat brichetele, am introdus în balon și gaz. Apoi, lăsând aerul să iasă puțin câte puțin, i-am dat și ei să miroasă.
Astfel Sophia a identificat mirosul pe care, dacă îl simte, trebuie să devină alarmată. Trebuie să anunțe imediat un adult, trebuie să cheme pe cineva care să oprească scurgerea de gaze.
Apoi i-am arătat cât de ușor ia gazul foc, aprinzând o brichetă și dând din nou drumul la puțin aer din balon. Știe că focul poate fi periculos, iar acum a aflat și cum gazul îl alimentează.
A fost un experiment simplu, la îndemână, care a avut imediat rezultatele dorite. Sophia a fost încântată de informațiile primite și știe că aragazul trebuie folosit doar de adulți. Gazul poate fi periculos. Avem, însă, nevoie de el, la fel ca toate formele de energie existente pe planetă.
La o scară mult mai mare, asta vrea și ENGIE să-i învețe pe copii. În parteneriat cu Asociaţia Hands Across România şi Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice, a lansat a XI-a ediţie a programului educaţional „Întâlnire cu energia” de care vor beneficia peste 2500 de copii din mediul rural și urban din județele Constanța, Galați, Brăila, Olt, Vâlcea, Vrancea, Dâmbovița și din București.
Alcătuit din două lecţii predate interactiv în clasă şi din concursul „Câştigă cu Metano”, programul, un proiect tradițional al companiei, are drept obiectiv educaţia tinerei generaţii în ceea ce priveşte utilizarea raţională a surselor de energie şi conştientizarea importanţei protecţiei mediului înconjurător.
Elementul de noutate din acest an este concursul „Câștigă cu Metano” care se va desfășura în cadrul școlilor participante. Elevi, părinți și profesori, toți împreună, pot crea proiecte pe această temă, proiecte care vor fi finanțate ulterior de ENGIE.
Salut această campanie. E un subiect pe care copiii noștri trebuie să-l cunoască foarte bine pe toate planurile, de la cum să nu risipească energie, cum să creeze energie, până la cum să fie vigilenți în privința anumitor surse de energie, cum ar fi curentul electric sau gazul metan. E nevoie să ne educăm micuții și la școală, dar și acasă pentru că îi vrem în siguranță, dar și prietenoși cu mediul înconjurător.