Copiii sunt niște bureți care înmagazinează absolut tot. Dacă tu înjuri la volan, dacă tu arunci o hârtie pe jos, dacă tu îți arunci hainele peste tot prin casă, tot ce faci, vor face și ei.
Responsabilizarea copilului este un subiect amplu, am putea discuta zile întregi despre asta.
DE CE SĂ LE DĂM SARCINI?
1. Îi face să se simtă parte din familie
2. Îi ajută să fie mai organizați
3. Îi învață importanța finalizării sarcinilor
4. Le crește stima și imaginea de sine
5. Îi pregătește pentru viața adultă
DE LA CE VÂRSTĂ SĂ DĂM COPILULUI SARCINI ȘI CARE SĂ FIE ACESTEA?
Iată câteva sugestii în funcție de vârstă
În etapa de vârstă 1,5 – 3 ani– sarcini simple:
- stingerea luminilor atunci când sunt rugați
- așezarea hainelor și jucăriilor la locul lor
- hrănirea animalelor de companie
- trezirea fraților
- transportarea de obiecte sau alimente ușoare pe o distanță adecvată
- să ajute la făcutul patului
- să contribuie la aranjarea mesei
- să aibă grijă de igiena personală
- să se îmbrace singuri
Aici aș vrea să menționez un sistem de educare ce îi ajută foarte mult pe părinți.
Sistemul Montessori – senzațional pentru responsabilizarea de la vârste fragede, Mi-a plăcut foarte mult, responsabilizează copilul de la vârste foarte mici. El învață să folosească furculița și cuțitul, paharele de sticlă, farfuriile din porțelan. Învață să spele vasele, să calce, să-și facă ordine. Învață să predea celor mai mici ca el, lucrează în echipe.
Sarcini pt copiii cu vârsta între 4-6 ani– mai mult ajutor
- să așeze așezând diverse produse în coșul de cumpărături
- să ude plantele de apartament sau grădină,
- să aspire și să șteargă praful
- să spele vasele
- să gătească mâncăruri ușoare- salate, sendvișuri sau salate)
În etapa 7-10 ani– activități mai variante
- poate ajuta la spălarea și curățarea automobilelor
- poate spăla vasele și la pregătirea mesei
- poate schimba așternuturile de pat,
- poate pune rufele la spălat, le poate împături
- poate curăța bucătăria și baia
La vârste între 11-15 ani – lucrurile devin complexe
- să facă singuri cumpărături simple și puțin voluminoase
- să tundă gazonul
- să gătească singuri
- să spele geamurile
- să calce rufe
- să dea o mână de ajutor părinților în activități mai complicate și proiecte de anvergură.
La peste 16 ani– copiii vor obține sarcini apropiate de cele ale vieții adulte
- să facă diverse comisioane
- să aibă grijă singuri de casă
- să facă singuri cumpărături atunci când observă că este nevoie
- să preia diverse responsabilități din proprie inițiativă
- să-și gestioneze bugetul alocat de părinți.
Dar până acolo, e cale lungă și adesea vei trece prin momente ca cel din clipul următor.
Cum ajungem în punctul în care copilul este responsabil?
- În primul rând să fim un model pentru copilul nostru.
- Lasă-ți copilul să aibă dreptul la opinie, lasă-l să decidă. Copilului i se impun anumite limite, spre binele lui, dar cu cât începe mai devreme să aibă propriile decizii, cu atât va deveni mai responsabil. În anumite situații, părintele poate să ofere mai multe soluții din care copilul alege una. Decizia lui poate fi intenționată, iresponsabilă sau din obișnuință. Important este să aibăocazia de a decide.
- Îndrumă-ți copilul să evalueze singur situațiile și să se gândească înainte de a decide. Ascultă-l fără să-l întrerupi, fără a-ți da părerea și fără a-l gră Acordă-i încredere astfel se va dezvolta o relație armonioasă între voi. În plus, il educi în acest fel să se gândească înainte de a decide și săcântărească un răspuns înainte de a-l oferi. Sprijinul tău înseamnă răbdare, înțelegere, ascultare, dar și acceptare a deciziilor lui.
- Pentru un copil este important să existe o rutină și un sistem bine stabilit. Totodată, învață-l săîși asume responsabilitatea pentru ceea ce a făcut sau ceea ce își doreș Atunci când, spre exemplu, își dorește foarte mult o jucărie, îl poți învăța să economisească și să și-o cumpere singur. Pe de altă parte, asumarea responsabilității se face și atunci când a greșit cu sau fără voie. Este important să înțeleagă consecințele acțiunilor sale și să învețe să și le asume.
- Limite pentru părinți – Faptul că îl lăudăm și atunci când nu a dat randament, nu este o atitudine pozitivă. Este sănătos și recomandat ca și părinții să își recunoască greș Este mai bine să-i arătăm că se întâmplă să luăm decizii greșite, dar acestea trebuie recunoscute. Fie se pot soluționa, fie se recunosc drept greșeli care nu trebuie repetate sau imitate.
AMENINȚĂRI SAU MITĂ?
“Nu te mai las la desene animate, dacă nu te potolești!”
„Dacă încetezi cu urlatul, îți dau o bomboană”.
Chestiile astea sunt chiar mai grave decât NU-ul răspicat.
Știți ce mă mai enervează? Replica „Faci asta pentru că așa vreau eu! Eu sunt părintele tău, eu știu mai bine, eu sunt adultul, trebuie să faci ca mine!” Eventual, pentru clarificare, îi mai ștergi și o palmă la fund.
Știți cât rău îi fac copilului tehnicile astea de parenting condiționat? Puneți-vă în locul lui, de fiecare dată. Gândiți-vă ce simte când îi spuneți astfel de lucruri.
Spune Alfie Kohn că, în sufletul copilului, se creează sentimentul de control, de limitare, de îngrădire. La fel, când folosim mita, pedeapsa sau recompensele, copilul se poate simți iubit doar când se conformează pretențiilor noastre.
Problema dominantă a parentingului în societatea noastră nu este îngăduința, ci frica de îngăduință. Suntem atât de îngrijorați să nu ne răsfățăm copiii, încât sfârșim prin a-i controla excesiv.
Cum fac eu cu copiii mei? Au toată libertatea pe care o vor, atât timp cât nu-i afectează pe cei din jurul lor. Este exact principiul democrației, dacă vreți.
Dați-le copiilor voștri șansa să aleagă! Nu le impuneți deciziile voastre!
PLATĂ PENTRU ÎNDEPLINIREA SARCINILOR?
Experţii spun că fiecare copil trebuie să aibă mici responsabilităţi pe care să le facă în casă, iar asta deoarece este cea mai bună modalitate prin care el învaţă să fie responsabil. Iar aceste lucruri trebuie făcute fără ca el să fie plătit.
Dar asta nu înseamnă cu el nu poate să lucreze pentru a obţine banii lui. Unele familii împart sarcinile: cele de bază şi care sunt neplătite, cele pe care le fac alături de părinţi şi cele extra – pentru care pot să primească bani.
PEDEPSE?
Da, dar proporționale cu fapta. Mai degrabă evidențierea consecințelor.
Nu ți-ai strâns jucăriile? Nu mai ai acces la ele mâine.
Nu ți-ai dus tricoul la spălat? Nu vei putea să te îmbraci cu el în zilele următoare.