Copiii ăștia sunt ceva… senzaționali și groaznici în același timp! Un amalgam de gingășie cu machiavellism, puritate cu șantaj, tandrețe cu interes, dragoste sinceră cu lungi serii de capricii. Sunt minunați așa cum sunt ei, dar, uneori, ne fac să ne luăm câmpii, să ne întrebăm cum poate fi în suflețelul lor atâta premeditare.
Sincer, cel puțin în cazul fiică-mii, uneori mi se pare că sub chipul acela angelic stă chiar păpușa Chucky. Măi nene, până nu-și urmărește interesul nu se lasă. Fie că vorbim despre dulcegării, despre îmbrățișări, despre miorlăieli, despre o mie de „te iubesc”-uri, ființa asta mică reușește să obțină tot ce vrea de la părinții ei. Ne împachetează cum vrea ea și rareori iese altfel decât vrea ea.
Ultima trăznaie: vrea ochelari de vedere. Serios. Da, vrea ochelari de vedere.
În urmă cu câteva luni, am mai discutat despre asta și i-am spus categoric NU. De abia făcuse un control la Roxana, un super oftalmolog, care i-a spus clar că are ochi foarte buni.
Nu ne jucăm, totuși, la acest capitol. Oricât de mult mă las eu „păcălit” de fiică-mea, există niște limite. Iar cele legate de sănătate sunt cele mai importante. Deci a rămas NU.
Se pare, însă, că, printre colegii ei de la școală, a apărut o adevărată modă cu ochelarii. Tot mai mulți copii poartă și cică, acum, e cool să porți ochelari de vedere. Pe vremea mea, era exact invers. Vorbește un om care a purtat un „aragaz cu patru ochiuri” după el vreo 10 ani de zile. Am fost ținta a multe mișto-uri, a multe glume proaste.
Acum, însă, să ai ochelari de vedere e cool. Și vrea să aibe și fiică-mea. Mult de tot.
Știind, însă, părerea noastră, și-a făcut o strategie. Mai întâi a spus că o doare capul, apoi că obosește, și nu în ultimul rând că nu mai vede la tablă. Mai multe zile, tot așa. Evident, ca părinte responsabil ce mă consider, am programat un nou consult la Roxana.
Și… ghici ce? Sophia vede perfect. Deși, chiar și în timpul consultației, a încercat să trișeze, Roxana a luat-o prin învăluire, a întors-o, a zăpăcit-o și a obținut rezultatul corect: copilul meu are o vedere perfectă. Deci nu are nevoie de ochelari de vedere.
Pusă în fața muntelui de dovezi, fiică-mea a cedat. Paradoxal, nu a ieșit cu ceartă, dar, la plecare, a promis că va reveni curând. Sunt sigur că, deja, clocește un nou plan. Unul mai elaborat. 🙂
M-a uimit dorința ei de a purta ceva ce nu-i trebuie doar pentru că vrea să fie cool, să fie în rând cu ceilalți colegi. Povestea asta cu ochelarii de vedere se pare, însă, că e din ce în ce mai întâlnită printre prichindei.
Povestea oftalmoloaga, în doar o săptămână, au mai vizitat-o două fetițe care își doreau ochelari de vedere. Niciuna nu avea nevoie reală de ei. Prima își doarea să stea, însă, în banca întâi, iar acolo aveau voie doar „ochelariștii”, după cum, complet aiurea, decretase diriginta, iar a doua a făcut atât de mult scandal, încât măma ei i-a cumpărat ochelari doar cu lentile din sticlă, fără dioptrii.
În ambele situații, cred că cineva a greșit. Trebuie să ne lămurim, totuși, copiii că nu tot ce e cool le trebuie. Căci, până la urmă, de asta suntem în primul rând părinții lor. Și nu doar prietenii, confidenții sau partenerii de joacă.
Și, ca să închidem orice discuție despre are sau nu nevoie copilul tău de ochelari de vedere, vă rog să vizionați clipul de mai jos. Specialistul spune clar cum și când trebuie făcute controalele oftalmologice.