Gelozia intre frati, aducerea acasa a bebelușului în palatul în care cel mare era deja rege…
Avem gelozie în noi din naștere. Este în ADN-ul nostru, ne face să luptăm pentru ce e al nostru, ne face să supraviețuim.
Așa că, dragă părinte, când aduci al doilea copil acasă, nu trebuie să te ia prin surprindere gelozia copilului mai mare. Va apărea și va trebui să o tratezi ca pe orice alt lucru din casa ta. E ceva normal, așa că nu trebuie să te sperii.
Imaginează-ți șocul prin care trece fratele mai mare când este adus bebelușul acasă.
Dacă soția/soțul ta/tău ar veni acasă cu un alt bărbat/femeie?
Și toată lumea ar zice despre el/ea că este cel/cea mai drăguț/ă din lume, și toată lumea i-ar acorda lui/ei atenția pe care, până atunci, o primeai tu?
Și chiar și ea/el va spune că de azi trebuie să o/îl împarți cu domnul/a respectiv și că trebuie să împarți și casa cu el/ea și toate lucrurile tale.
Și mai trebuie să-l/să-o și iubești, că nu e doar al ei/lui, ci al vostru!!!
Te deranjează? Ei, la copii, este chiar mai rău. Pentru că ei nu gândesc abstract, ci cred că iubirea părinților este limitată. Și e o tragedie pentru ei că acum trebuie să o împartă. Că nu o mai au pe mami exclusiv pentru ei, ba chiar nu o vor avea mai deloc pentru că cel mic are nevoie de multă atenție.
Încă o dată: chiar și pentru tată este un moment dificil. Am trecut pe locul 200, nu am mai avut parte de atenția soției. Sau mă întrebam dacă voi fi în stare să-mi împart iubirea între cei doi copii, după ce, timp de 7 ani, i-am oferit Sophiei toată dragostea mea, maximul meu de iubire.
Dar de fapt iubirea este nelimitată. Cum, însă, îi arăți asta copilului mai mare.
Magia lumânărilor
Aprinzi o lumânare. Apoi din acea lumânare încă una. Flacările sunt la fel de puternice. Apoi încă una. Și încă una. Flacăra primei lumânări rămâne la fel de puternică. Așa e dragostea părintelui. Se multiplică, nu scade.
Timp pentru copilul mare
Trebuie să-i oferi copilului timp doar cu el. La film, la patinoar, la teme. Acolo sunteți doar voi doi.
Nu e treaba copilului mai mare să aibă grijă de frățior. Dar dacă dorește să se implice, lasă-l să te ajute la băiță, la schimbatul copilului, chiar și la joacă. Dar atenție să nu-l rănească. Fără mari responsabilități, dar într-un fel în care să se simtă parte a noii familii. Că doar el este de câțiva ani buni membru, așa că nu trebuie dat la o parte.
Fratele mai mare nu este obligat să iubească imediat bebelușul. Doar mama face asta, nici măcar tatăl 100%.
Nu-i îi poți cere copilului mai mare să țină la frățiorul său din prima clipă. E firesc să nu-l iubească, totul se construiește în timp.
Și da, la fel de normal, copilul mai mare poate face o criză de nervi, după ce apare bebe. Sophia a făcut-o chiar în prima seară, când mami a rămas în spital cu bebe, iar noi doi ne-am dus acasă.
Dar, cu foarte multă empatie, i-am explicat. Am strâns-o în brațe, i-am povestit de ce mami nu poate merge acasă, dar că va veni în câteva zile și că, oricum, a doua zi ne întorceam la spital. A trecut totul, și-a revenit. Dar a avut nevoie de vreo 15 minute de lacrimi și tristețe ca să-i facă loc, în mintea și sufletul ei, lui bebe.
Empatia noastră, răbdarea noastră, calmul nostru au fost ingredientele necesare pentru eliminarea crizei. Doar așa putem depăși astfel de momente.
Plus că e nevoie de timp.
Timp, timp, timp.
Pași mici, fără așteptări imense de la o zi la alta, ci cu evidențierea progreselor făcute.
Și cu dragoste, multă dragoste pentru toți cei mici și mari din casă!
Discutăm subiectul și Video 👇👇👇👇👇👇