Cum a fost prima zi de grădiniță? La noi, jaleeee!

IMG_1603

Valea Plângerii, Purgatoriu, mii de cazne și de suferințe, bocete, cele mai mari lacrimi de crocodil posibile, venite din toate părțile.

Exact așa a fost la noi, în prima zi de grădiniță a Sophiei, și chiar mai mult. Uneori, cuvintele sunt prea puține și prea puțin descriptive ca să reflecte situația trăită, iar acest caz a fost exact așa.

Cumplit a fost, deși am început pregătirea mentală a copilului cu câteva luni înainte. Am discutat cu ea zeci de ore despre cât de frumos va fi la grădi, despre câți prieteni noi își va face, despre ce minunat se va distra ea.

Și, în ziua de 1 septembrie 2013, când Sophia abia făcuse doi ani, am pășit toți trei pentru prima oară pe poarta grădiniței.

IMG_1602

Am vrut ca Soph să meargă la grădi cât mai devreme. De aceea am dat-o de la doi ani. Am considerat că, în acel mediu, învață mult mai multe decât acasă, că-și dezvoltă intelectul mult mai bine. Acasă, oricâtă educație i-ați da tu, părintele, și bunicii sau bonele, nu vei avea rezultate la fel de bune ca cele oferite de munca unor specialiști, în acest caz, educatoarele.

Dar a fost greu. Am început cu un program scurt, de doar patru ore, ca să facem această trecere cât mai ușoară posibil.

IMG_1611

Prima zi, am stat amândoi părinții la ușa clasei. Număram abțibildurile de pe pereți sau încălțările copiilor. Din timp în timp, Sophia ieșea din clasă și se arunca în brațele noastre. Și petrecea așa minute bune, în locul unde ea se simțea cel mai protejată. După îndelungi explicații, își făcea curaj să intre din nou. Pentru doar câteva minute, însă, pentru că povestea se repeta. Din patru ore, nu știu dacă a stat o oră adunată în clasă. Restul în brațele noastre.

IMG_1632

A doua zi, la fel. A treia zi, cam jumătate din timp.

În total, noi, ambii părinți, am păzit ușa clasei trei zile.

IMG_1618

În a patra, la sfatul educatoarelor, bunica ne-a înlocuit la păzitul ușii. A mai păzit-o și ea vreo săptămână!!!

Dar, într-un final, Sophia a acceptat ideea că acolo este serviciul ei și, de atunci, se duce la serviciu zi de zi, exact ca mami și ca tati. Acum este chiar la program de 8 ore. Și, în fiecare dimineață, de abia așteaptă să meargă la grădi, pentru că are desene sau jocuri încă neterminate sau discuții de aprofundat cu educatoarele și colegii.

IMG_1617

Prima zi de grădiniță e un moment foarte greu. Dar, dacă țineți cont de câteva lucruri, veți trece și peste asta. În primul rând, trebuie să vă înarmați voi, părinții, cu foarte multă răbdare. Și chiar să fiți pregătiți să vă luați câteva zile libere. Trebuie să fiți acolo pentru copilul vostru, să-l ajutați să depășească ruptura de locul în care el se simte cel mai bine, de brațele părinților. Apoi, trebuie să alegeți cu grijă grădinița. Să găsiți educatoare cu răbdare. E foarte important. Evident, nu veți ști cu siguranță că ați ales bine, decât după ce veți trece prin asta. Dar dacă simțiți că nu e în regulă, nu ezitați să schimbați grădinița.

Una peste alta, hai că nu se moare din asta. Toți copiii și părinții lor au trecut și trec prin aventura grădiniței, așa că o veți depăși și voi! Răbdare și joc de glezne! 🙂