Eram disperați după o vacanță. Atât de disperați încât am plecat ca niciodată: cu avionul cu ambii copii, inclusiv bebelușul de 4 luni, cu mine și cu fata cea mare pe antibiotic și în niște orașe în care, pe toată perioada sejurului, se anunțau ploi torențiale!
Atât de disperați eram să evadăm. Și… paradoxal… a fost cu totul altfel de cât ne-am așteptat.
Hai să vă povestesc pe larg.
Am vrut să evadăm. Eu visam la o săptămână de huzureală la all-inclusive în Turcia. N-am găsit nimic convenabil pentru noi, așa că am renunțat la idee. Dar sămânța vacanței se înfiripase în noi, așa că soața a continuat căutările.
Și a găsit ceva în buget: zburăm la Milano, vizităm și Verona și Veneția, stăm 5 zile. Și îi îndeplinim și Sophiei o dorință: să vadă cum e cu gondola pe canalele venețiene.
Bun!
Cazare
A luat repede biletele și n-am mai avut cale de întoarcere. A căutat și hoteluri și aia a fost. Ne-am cazat doar la hoteluri de 4 stele. Considerați-o o fiță, dar cu bebelușul după noi, nu m-aș fi cazat la hoteluri mai puțin confortabile. Și chiar și așa, am simțit că era loc de mai bine. În Italia, hotelurile de 4 stele sunt la limita inferioară a serviciilor standard pentru acest nivel. N-am avut papuci și halate, dar cel mai rău a fost că în niciun hotel nu am avut căldură! Mda, cică ar fi o lege locală care le interzice să mai consume energie pe căldură în luna Mai. Principiul e fain, mno să protejăm planeta, dar noi am nimerit niște seri mai răcoroase și nu puteam să ne jucăm cu confortul bebelușului. Așa că am stat cu aerotermenele mobile pornite. Acolo unde au avut să ne ofere, pentru că am avut și un hotel în care nici măcar nu auziseră de astfel de dispozitive.
Deci sună nașpa vacanța noastră până acum, nu? Stai să vezi în continuare.
***
Cu vreo săptămână înainte de plecare, ne-a lovit o răceală teribilă. Febră, muci, tuse, dureri musculare, nasol rău. Ne-a luat pe toți pe rând, mai puțin pe bebe. Se pare că plimbările mele cu el prin ploaie și pe zăpadă deja au rezultate și sistemul lui imunitar e beton. El n-a avut decât niște mucișori. Dar atât. Noi ceilalți trei, jale. Cristina nu s-a ridicat din pat vreo două zile, apoi Sophia, apoi eu. La plecare, eu și Sophia eram încă pe antibiotic. N-am mai dat înapoi, însă, nici în ruptul capului.
Măsuri suplimentare de siguranță și confort
În aceste condiții, a trebuit să luăm măsuri suplimentare. Ne-am făcut asigurări de sănătate pentru toți 4. Musai, dacă plecați cu copiii în vacanță, sfatul meu este să vă faceți aceste asigurări. Doamne ferește să aveți nevoie de ele, dar e bine să le aveți!
Ne-am luat apoi priority boarding, să nu stăm la cozi deloc, să ne mișcăm repede din aeroport în avion. Teoretic e binevenit. Practic, la noi, nu prea a contat. Fiind cu copil mic după noi, oricum am fi avut prioritate. Doar că foarte mulți aveau prioritate pentru că își cumpăraseră și ei extra- opțiunea. Și, într-un final, toți, cu priority sau fără, am sfârșit în același autobuz care ne-a dus spre aeroport sau spre avion. Mda, am zburat cu Wizzair-ul. În București, a fost foarte ok, au avut burduf și ne-am urcat direct în avion. La Bergamo (acolo a fost destinația, lângă Milano), un fel de Vaslui, serviciile au fost la pământ. Autobuz supraaglomerat, așteptare de zeci de minute la controlul pașapoartelor, ne-am simțit așa… cam ca oile la îmbulzeală.
DE ȘTIUT: Pe Otopeni, dacă ai un cărucior de bebe cu tine, ești tratat foarte fain. Ca persoană cu handicap, dar e mișto. Practic ești mutat la porți speciale, pentru bagaje agabaritice, eviți orice coadă și treci foarte repede de controale. Chiar și pașapoarte, a durat vreo 3 minute în total pentru toți patru. A fost fain, jos pălăria!
La întoarcere, însă, ne-am adus repede aminte că totuși trăim în România și că minunile țin puțin. Dacă n-am avut probleme cu controalele, revenind în țară, nu mă pot abține să nu remarc că, din 4 benzi rulante, mergea una singură. Ne-ar fi plăcut să meargă toate, având multe bagaje. Asta e. Mă gândesc că șeful aeroportului de abia fusese demis și nu mai avea cine să le pornească.
În fine, la Vaslui, pardon Bergamo, a fost, cum vă spuneam, mult mai rău. Nu i-a păsat nimănui că avem un bebeluș în brațe, că stă în curent și în căldură, că poate lua viruși de la tot felul de oameni cu care ne înghesuiam.
Bagaje
Pfff. Mare belea. Am plecat cu enorm de multe chestii, că doar nu aveai cum altfel. Pompă de sân, nebulizator, cosmetice, scutece, haine pentru toți, cărucior. De bagaje s-a ocupat soția și trebuie să o felicit. A reușit să facă doar două bagaje de cală și vreo 4 genți de mână. Bine de tot mi s-a părut, că i-au încăput toate doar așa. Practic, doar adulții au avut câte-o geantă mare de plimbat prin aeroport.
La toate astea, am apărut și eu, cu gadgeturile. Aici mă refer la căruciorul pentru bebe. Noi avem un cărucior ultra-compact, deși are roțile mari și e foarte comod pentru bebe. L-am luat în scoică, și asta o chestie mega-tehnologizată. E singura din lume care se face full- flat, atunci când o pui pe cărucior. Așa că am putut-o folosi și pe post de landou, cu copilul în ea ore în șir, la plimbările prin orașele vizitate. Plus că am închiriat o mașină, așa că aveam nevoie de scoică. Vă spune expertul în siguranță auto, adică eu, și chiar mă declar expert la acest capitol, că scoica este cele mai sigur mijloc de transport în mașină al bebelușului.
Bun- cărucior, scoică, înălțător pe Sophia- da, și ei i-am cărat un dispozitiv special pentru mersul cu mașina. Plus step-up board- un accesoriu care se fixează în spatele căruciorului, astfel încât poți plimba pe el și un copil mai mare. Ne-a fost util când doream să ținem ambii copii aproape de noi. Și să nu uit oglinda specială pentru bebe. Am cărat-o și pe aia. Am fixat-o pe tetiera scaunului pe care am pus scoica și am putut vedea bebelușul în permanență.
Aaaa, și să nu uit! Am luat și un marsupiu cu noi, din acela de poți purta copilul la piept. Foarte util s-a dovedit atunci când a trebuit să așteptăm 40 de minute în intrăm în aeroportul din Italia sau, în plimbările mai lungi, când bebe se plictisea de stat pe spate în scoică. Vă recomand cu mare drag și un astfel de dispozitiv.
Una peste alta, deși par multe, toate aceste bagaje, chiar ne-am descurcat. Nu mă pot plânge deloc că am cărat ca un asin. A fost ok.
Închiriat mașină
Vă spuneam că am închiriat o mașină. Evident că am căutat una spațioasă. Am rezervat un jeep, dar, evident, am primit un dric- așa le spun eu mașinilor break. Aceeași clasă ca volum, dar ceva mai puțin motivantă pentru mine. M-am consolat repede cu ideea, pentru că oricum nu aș fi mers decât în viteza legală. Cum ne-au încăput toate bagajele în portbagaj, iar pasagerii au stat foarte confortabil în spate, n-am mai avut reproșuri.
La acest capitol, vă recomand să faceți rezervări la companii serioase. Nu vă duceți după oferte senzaționale. Deși aparent poate fi mai ieftin, aveți nevoie de depozite- garanție mari (cel puțin 800 de euro), bani pe care vi-i deblochează în destul de mult timp după vacanță. Plus că, în Italia, am avut doar experiențe proaste în trecut cu închirierile de mașini. Costuri suplimentare menționate mic de tot în contract, zgârieturi inventate ulterior și sume reținute abuziv. Până acum, și am făcut asta de vreo trei ori, tot ce a fost ofertă, la super preț, s-a dovedit ulterior foarte scump.
Așa că, de data asta, am apelat la o firmă mare, în cazul nostru Avis, am făcut rezervarea din țară și am plătit exact cât știam că vom plăti.
Atenție!!! Italia este una dintre puținele țări din UE care te obligă să ai, la închiriere, un card de credit. Deși pe site-ul Avis, spuneau că acceptă inclusiv plata prin Revolut, la note de subsol, Italia era menționată ca excepție și puteai face plata doar cu card de credit.
Zborul cu avionul
Am ales o oră matinală de plecare. Bebelușul a dormit tot drumul până la avion. Măcar atât. Apoi, Sophia a dormit în avion tot drumul. Bună și asta.
V-am povestit mai sus ce trebuie să căutați când zburați.
La nivel personal, primul zbor al bebelușului a fost superb. Nu a avut nicio durere, la decolare și la aterizare, mami l-a mufat la sân și nu a avut nicio problemă cu urechile.
Aș fi vrut să-l țin în scoică și în avion, dar nu i-am cumpărat loc special. Oricum subiectul “cum ar trebui transportat un bebeluș în avion” îmi este încă neclar. Promit să mă documentez. Stewardesele păreau destul de contrariate când le-am întrebat despre sisteme de fixare a scoicii și mi-au răspuns pueril, zic eu, citez: “Dacă aș fi bebeluș, aș vrea să stau în brațele mamei, măcar la aterizare și decolare!”. Aș fi râs dacă n-aș fi realizat că domnișoarele n-au nicio informație despre ce înseamnă siguranță auto, despre scaune speciale pentru bebeluși. Pe scurt: habar n-aveau despre subiectul ăsta.
În fine, n-am insistat, pentru că oricum nu aveam un loc special cumpărat pentru bebe. Așa că a stat, pe rând, în brațele noastre. Sau în brațele mele că l-am tot plimbat pe coridor. N-a dormit deloc în avion nici la dus, nici la întors. Dar era pus pe joacă, era curios, așa că ne-am distrat împreună. N-a fost nicio lacrimă la mijloc.
Condițiile meteo
În zona Milano- Verona- Veneția se anunțau ploi în toate cele cinci zile. Și într-adevăr a plouat. Dar am stat conectați tot timpul la aplicații de vreme și ne-am făcut programul în funcție de intervalele ploaie- soare. Când ploua, ne deplasam cu mașina de la o destinație la alta, când era soare vizitam. A fost foarte ok. În 5 zile, ne-a prins o singură ploaie, vreo două ore, în Verona, fix la casa Julietei. Dar atât.
Cam așa a început aventura noastră. Aparent foarte grea. Totuși, a fost absolut superbă. Am vizitat tot ce ne-am propus, ne-am dat cu gondola, am mâncat bine, am pierdut timpul pe la terase, ne-am relaxat. Copiii au fost foarte mișto. Au dormit pe drumul cu mașina, n-am avut pic de stres. Bine, nici n-au simțit gropile drumurilor, că oamenii ăia au drumuri. Adică am făcut fără oprire Milano- Veneția, un drum de 250 de km, în 2,5 ore, circulând strict cu viteza legală.
Cam în toate zilele, după micul dejun, plecam cu mașina spre destinații sau la pas, în plimbări. Ne întorceam doar seara în hotel, undeva spre ora 20.00, ora de somn a bebelușului. Apoi, după ce pregăteam ambii copii de somn, picam și noi, părinții. Sincer nu ne-a ars în nicio seară de ieșit la cine târzii. Ne-au fost suficiente plimbările pe zi. A fost bine! Suficient pentru câtă energie am avut.
Sfaturi finale, cele mai importante
Una peste alta, sunt câteva lucruri pe care aș putea să vi le recomand, dacă sunteți interesați să faceți o nebunie ca a noastră. Pentru că sunt sigur că nu sunt mulți cei care se încumetă la o vacanță cu doi copii, dintre care unul foarte mic. Și city- break pe deasupra, cu multe drumuri, cu trei orașe vizitate și vreo mie de kilometri parcurși.
Dar nouă ne-a ieșit și a fost foarte bine, pentru că:
- Am fost foarte bine organizați. De la bagaje, la itinerarii, la rezervări, la servicii precum închiriat mașina și până la asigurări.
- Ne-am luat toate lucrurile necesare pentru siguranța noastră și a copiilor noștri. Țin, încă o dată să precizez, că e foarte important să ai echipamentele corespunzătoare pentru mersul cu mașina.
- Am fost foarte Zen. Da, noi, părinții. Nu ne-am enervat pe nimic, am tratat fiecare situația apărută ca atare, am căutat soluții să rezolvăm problemele. Am fost foarte relaxați, cu gândul la bucuriile vacanței și nu la efortul mare pe care urma să-l facem.
Și, tocmai de aceea, pot spune că am avut o vacanță tare, tare faină. Am povestit despre asta și la Vorbește Lumea, în cadrul rubricii Taticool. Se vede pe fețele noastre.