Îmi place să mă îmbrac elegant sau măcar casual smart. Îmi plac sacourile și cămășile, îmi place să port un accesoriu de calitate- o curea faină sau un ceas. Sau, uneori, îmi place să sparg seriozitatea dată de o ținută la sacou cu un ceas cu o brățară colorată. Ca cel din imagine. Dar la mărgele nu mă gândisem vreodată!
O zi întreagă a muncit fiică-mea la un colier. A descoperit că poate pune pe o ață tot felul de tuburi, mărgeluțe și alte chestii din alea mici și colorate. Și i-a ieșit o minunăție de colier, cel puțin în opinia ei.
Mie mi-a plăcut foarte mult activitatea ei. A reușit să se concentreze ore bune ca să-și îndeplinească misiunea propusă. O astfel de activitate e foarte faină pentru dezvoltarea creierului și a dexterității ei în anumite mișcări. Vă sfătuiesc chiar, dragi părinți, să nu vă întrerupeți copiii în astfel de momente. Chiar dacă vi se pare că, de câteva ore, n-au mai făcut altceva decât să coloreze sau să prindă mărgele pe un șirag, lăsați-i în treaba lor. Se numesc „perioade de concentrare” și e bine ca fiecare copil să le aibă.
Cum vă spuneam, mi-a plăcut mult activitatea ei. Și rezultatul muncii- un lanț extrem de colorat, numai bun de pus la gâtul unei păpuși. Dar ea avea alt plan:
„-Tati, e pentru tine!”
Cum? Ea s-a muncit atâtea ore pentru mine? Ce gest frumos. Mi s-a umflat pieptul de mândrie instantaneu, ditamai cocoșul eram.
„-Și te rog să-l porți la gât în fiecare zi!”
Aoleu!!! Urâțenia aia! N-am zis-o cu voce tare, dar am gândit-o. Mi-am mușcat buzele să nu o spun. Da, era frumos pentru o păpușă, dar pentru un bărbat… O chestie dintr-aia la gât…. Nasol, nașpa, groaznic.
Și totuși am pus mărgelele la gât. M-am și plimbat prin casă vreo câteva ore cu ele. N-am făcut poze. Deloc. Nici măcar pentru noi, că cine știe cum scapă pe net. Și așa ceva nu trebuie să fie public. 🙂 Dar trebuia să-i fac pe plac și să-i apreciez munca. Asta își dorea, asta aștepta de la mine. Și era normal să mă maimuțăresc alături de ea.
Până la urmă, am ajuns la o înțelegere: le port, dar la mână, ca pe o brățară. Și ies și din casă cu ele. Ea e fericită, eu am scăpat oarecum de privirile întrebătoare ale trecătorilor.
Totuși, dacă ne întâlnim pe stradă, puteți să mă întrebați de unde am brățara aia superbă. Vă voi răspunde că este „special custom made”, realizată de cel mai tare designer din lume- minunea vieții mele.