La copiii mici mă refer, când scriu aceste rânduri. Am observat la Dan Christian al meu, un copiluț de nici doi ani, că nu împarte lucrurile. Ba mai mult, când îi place ceva, se duce direct și îl ia. Aruncă o privire de “Ăsta este al meu!”, se încruntă pe sub sprâncene și pleacă. Evident cu lucrul acela după el.
Trăisem astfel de evenimente și la Sophia, ajunsă la deja “venerabila” vârstă de nouă ani. Sophia este un copil foarte generos acum, are o bunătate imensă, care, uneori, mă sperie. Da, îmi doream ca al meu copil să fie generos, să ajute, să ofere, fără să pretindă ceva în schimb. Dar, câteodată, mă întreb dacă nu este prea bun pentru lumea asta, pentru societatea asta în care fiecare se descurcă pentru el, cum poate. Dacă nu cumva bunătatea nu mai este considerată o virtute, ci un defect, iar cei fără milă vor profita de ea. Vom vedea. Mi-am dorit să fie generoasă și am învățat-o să fie astfel, așa că nu ne vom abate de la acest principiu. Vom fi alături de ea atunci când va suferi și sperăm să trecem peste toate împreună.
Așadar, în casa noastră, avem acum două caractere diametral opuse. Unul oferă tot, altul nimic, ba chiar își însușește și lucrurile altora.
Dacă ești un individ superficial, ai putea spune că un copil e bun, iar altul e rău. Dar ești într-o gravă eroare.
Nu există copii răi! Cred cu tărie asta! Există, în acest caz, un copil mai mare și unul mai mic.
Cel mare a acumulat experiențe, a înțeles sensuri, a învățat tehnici de a da și a primi, ne-a ascultat sfaturile.
Cel mic e la început de drum. La vârsta lui, are nevoie de confirmări, are nevoie să-și delimiteze spațiul și să descopere că face parte dintr-un întreg. Lucrurile lui îi certifică această apartenență. Lucrurile lui îi spun că este un omuleț, ca toți ceilalți. Iar, când lucrurile lui ajung la alții, el își pierde busola.
Un copil de nici doi ani nu știe să împartă. Nu a învățat asta încă. Nu e rău, nu se opune oferirii lucrurilor lui conștient, ci impulsiv. Când un ursuleț îi este luat din mână pentru a-l oferi unui alt copil, în mintea proprietarului ursulețului se stârnește haosul. “Mi l-au luat de tot! Nu îl voi mai vedea niciodată! Ce mă fac acum?”.
Incertitudinile, nesiguranța se instalează imediat în mintea copilului mic și, nu de puține ori, izbucnește în plâns. Sunt sigur că ați trecut prin astfel de momente. Prieteni în vizită, copilul vostru nu vrea să-și ofere din jucării, așa că voi insistați, ba chiar îi luați o jucărie și o oferiți voi copilului prietenilor. Dar greșiți! Repet: copilul vostru nu înțelege încă ce înseamnă generozitatea și nici măcar ce înseamnă împrumutul, delimitarea lui în timp și faptul că acea jucărie i se va întoarce. Copilul vostru nu e rău, este doar foarte mic!
Copilul vostru nu este rău, nici măcar atunci când ia jucăriile altora. Dacă ale lui sunt doar ale lui, ale celorlalți sunt și ale lui! De ce? Pentru că experimentează. Pentru că descoperă lumea, descoperă reacțiile celor din jur, ale proprietarilor jucăriilor pe care și le dorește. Pentru că este foarte curios! Extrem de curios. Este ca un burete nou-nouț care acumulează, acumulează, acumulează. “Oare ce se întâmplă dacă fac asta? Dar dacă fac asta? Dar dacă iau asta?”
La vârste mici, copiii sunt egoiști. Și e absolut normal să fie așa! De fapt, egoiști îi catalogăm noi, adulții, care înțelegem acești termeni. Ei sunt doar instinctuali.
Așa că nu trebuie să te mire că nu vor să împartă, că refuză categoric să împrumute jucăriile lor, că fac tantrumuri când le iei vreun obiect sau că reacționează exact invers când vine vorba despre jucăriile altora.
Vrei să devină copilul tău o ființă generoasă?! Ei bine… e cale lungă până acolo.
Cu pași mici, începe să-l înveți. Arată-i cum se face, mulțumește-i sincer atunci când, aproape din întâmplare, îți oferă el ceva (Stai liniștit. Nu a devenit generos peste noapte, doar experimentează o nouă chestie: și anume caută sa afle cum reacționezi tu la gestul lui.), fii generos în familie, cu mama lui/ tatăl lui (Deși poate că nu pare, copiii sunt foarte atenți la toate gesturile părinților. Iar gestul oferirii cu drag mămicii a unei cane cu cafea va rămâne întipărit în mintea micuțului.) și câte și mai câte.
V-am spus, generozitatea se învață în timp, cu multă răbdare.
Puteți începe prin a lua mai multe jucării la locul de joacă. Astfel încât, atunci când îi place jucăria unui alt copil, să aibă ce oferi la schimb.