Ce îşi poate dori un părinte mai mult şi mai mult decât să îşi vadă copilul fericit? Măi, dragilor… nu cred că poţi să îţi doreşti ceva mai mult. Sincer acum. Dacă e fericit înseamnă că are tot ce îi trebuie, chiar dacă nu mult. Dacă e fericit înseamnă că tu, ca părinte, îţi faci treaba bine.
Dar cum poți fi sigur că e fericit? Nu există o reţetă clară şi concisă. Până la urmă, tu, ca părinte, ştii cel mai bine ce îl face pe copilul tău fericit. Eh, dar, dacă mai vrei nişte confirmări, nişte ponturi în plus, aruncă un ochi pe lista de mai jos. Sunt câteva ponturi, pe care dacă le aplici, îi asiguri copilului tău o doză în plus de fericire.
1. Asigură-te ca are destul timp să se joace.
Normal!!! Asta e la mintea cocoşului. Un copil care se joacă e 100% un copil fericit. Copiii învaţă prin joacă, se relaxează prin joacă, îşi fac prieteni prin joacă. Evoluează, învaţă să comunice tot prin joacă. Aşa că, pe lângă teme, şcoală, activităţi, asiguraţi-vă că cei mici au şi timp pentru joacă.
2. Laudă-i munca.
Copiii fac foarte multe lucruri pentru prima oară. Chiar şi dacă reușește să curăţe o ceapă, felicită-l! Ok, tu ai curăţat poate saci întregi de-a lungul vieţii. El… abia deschide primul sac. Face un desen spectaculos? Laudă-l! Îşi strânge jucăriile de bună voie şi nesilit de nimeni? Oooo, da! Laudă-l! În general, apreciază-i munca, chiar dacă ție ți se pare neimportant. Nu spun să îi zici că nimeni nu se descurcă mai bine ca el, dar oricum, apreciază-l.
3. Stabiliţi-vă tradiţii de familie.
Copiii sunt mari amatori de rutină. Cu o rutină bine stabilită, ei se simt mult mai confortabil, sunt mai liniştiţi, se simt în siguranţă. Ei, dacă pe lângă rutina asta zilnică, inseraţi şi nişte tradiţii de familie, globul vostru va fi mult mai frumos. Un mic-dejun împreună, masa de duminică, împodobirea bradului de Crăciun, vopsirea ouălor de Paşte, un film miercuri seara, toate pot fi tradiţiile voastre. Practic vă creaţi armonie, iar copiii vor fi clar mai fericiţi.
4. Lasă-l să îşi facă singur proiectele, temele.
Să pună osul la treabă, pentru copii reprezintă o provocare. Lasă-I să greşească! Aşa învaţă! Lasă-I să fie chiar şi corectat la grădiniţă sau la şcoală. Aşa învaţă! Există specialişti care susţin că părinţii care, constant, îşi ajută copiii la lecţii, le evidenţiază mereu faptul că au greşit, nu fac nimic altceva decât să le inoculeze copiilor lor faptul că nu sunt suficient de buni. În plus de asta, simţindu-se într-o zonă de confort pentru că noi îi ajutăm constant, există riscul să se lase pe o ureche. Evident, dacă are nevoie de ajutor real, trebuie să fii acolo!
5. Învaţă-l că emoţiile negative sunt şi ele bune.
Cui îi place să îşi vadă copilul plângând, amărât, trist, abătut, dezamăgit? Nimănui, sunt convins. Ei, dar vedeţi voi, și astea fac parte din viaţă. Şi astea ne definesc ca oameni şi nu putem mereu să ne ferim copiii de ele. Şi tocmai pentru că nu putem, e bine să îi învăţăm să le gestioneze. Din păcate, în viaţă, se vor lovi des de aceste trăiri…
6. Lasă-l să şi eşueze.
Prin eşec înseamnă că a încercat. E normal să nu ne iasă totul din prima, nu? Asta trebuie să înveţe şi ei!
7. Nu îl compara cu alţi copii.
Doamne, cât am urât eu treaba asta în copilărie. Nici acum nu pot să mă uit cu ochi curaţi la Nicoleta, colega mea din clasele I-IV… În afară că mi-a crescut ura pentru fata asta, nimic bun nu s-a întâmplat. Mai motivat n-am fost… Ei, e cel mai rău lucru să îţi compari copilul cu altul. Tocmai tu o faci? Tu, cel care ar trebui să-l susţii mereu în orice? Nu e ok…
8. Creaţi-vă amintiri frumoase.
Amintirile sunt pentru o viaţă. Amintirile nu ţi le fură nimeni niciodată, iar pentru copilul tău, cele mai frumoase amintiri sunt legate de copilărie. Fă-le să conteze! Fă-le frumoase, ajută-l să îşi creeze cea mai frumoasă cutie de amintiri în care tu să fii personajul principal cot la cot cu el.
9. Fii tu fericit!
Asta se ştie de când lumea şi pământul. Un părinte cu un tonus bun, optimist, vesel, fericit, va avea acelaşi gen de copil. Aşa că, fii fericit şi răspândeşte sentimentul ăsta în jurul tău.
Eh, pe lângă toate astea cred că aş putea să mai adaug că, atâta timp cât eşti atent la nevoile copilului tău, cât îl asculţi, cu cât îl înţelegi mai mult şi eşti alături de el fericirea lui îţi va umple ţie sufletul de fericire.