Suferă țara asta de multe. De foarte multe. În general de lipsuri pe care alte țări nici nu le concep.
Dar suferă, din păcate, uneori, și de plusuri. De plus prostie la unii dintre cetățenii ei. Da, oameni care sunt pudibonzi peste măsură, care cred că le știu pe toate și care, imediat ce sunt contraziși aruncă jigniri în stânga și-n dreapta. Că atât pot, că atât îi duce capul.
Am râs zgomotos la comentariul unei dudui postat la articolul unei bloggerițe despre penisul bebelușului. Am râs, apoi m-am enervat. Mi-am dat seama că femeia chiar vorbește serios.
„Cum așezăm penisul bebelușului în scutec?” era întrebarea bloggeriței în articolul ei. Iar, imediat, duduia Izabela, nume predestinat parcă (O mai știți pe Izabela, tânăra care a invitat o țară întreagă la ziua ei?!!) comentează acid: „Penis… marș… penis la bebeluș… poi unui bărbat viril cum so mai chema?!!”.
Greșeli gramaticale? Prea neimportante comparativ cu gândirea obtuză ascunsă în esența mesajului. Mai rău, duduia Izabela atacă furibund, ulterior, în zeci de mesaje adresate altor mămici care i-au atras atenția că e obtuză. Nu le voi reda aici, n-are sens. Invectivele sunt pe măsura gândirii duduii.
Așa gândesc mulți? Mă întreb acum, în timp ce scriu acest articol. Și vă întreb și pe voi.
Așa gândesc multe mămici? Se uită la penisul băiețelului și îl alintă „cocoșel?” sau cum altfel? Și, dacă cel mic are o erecție, dintr-o dată îi spune „penis”, îi face o poză și o publică pe fb cu hastag #ditamai… .
Serios?
Cu toții ne alintăm copiii în fel și chip, inclusiv părțile lor anatomice. Fie că vorbim despre mâini, picioare, urechi sau penis și vagin. Toate sunt ale lor și le iubim fiecare părticică din corp. Și, da, uneori, le spunem „cocoșel”, „păsărică”, sau cine știe cum, alinturi inventate de noi.
Dar putem accepta, totuși, că atunci când ne referim la termenii anatomici, indiferent de vârstă, organele lor genitale se vor numi doar „penis” și „vagin”? Putem? E o chestie simplă, de bun simț, pe care chiar și cineva cu doar patru clase ar trebui să o accepte. Că așa sunt trecute chestiile astea în DEX. Că așa vorbim oficial despre ele.
Și, dacă tot am priceput asta, ar trebui să înțelegem și faptul că lucrurile nu mai sunt ca atunci când eram noi copii. Că micuții noștri sunt mult mai precoce, că inclusiv corpurile lor ating maturitatea mult mai repede. Că există menstruație de la vârste fragede, că există masturbarea la copii!!! Că sunt lucruri despre care noi, ca părinți, trebuie să vorbim cu copiii noștri, că nu le mai putem ascunde sub preș, așa cum făceau părinții noștri cu noi.
Psihologii recomandă chiar ca discuțiile despre sex și viață sexuală, despre cum se fac copiii, să înceapă de pe la vârsta de 3 ani, măcar cu câteva noțiuni de bază!!! Da, s-ar putea să vi se pară șocant, dar cam atât de precoce sunt micuții din ziua de azi.
Asta pentru că au o sumedenie de medii din care se pot informa. Nu mai sunt închiși între patru pereți, ca pe vremea noastră. Au internet, au multe canale tv, au multe anturaje. Au INFORMAȚIE!
Iar, dacă noi vom rămâne pudibonzi, nu le vom face altceva decât rău. Sincer, am preferat să-i explic fiică-mii cum se fac copiii și să introduc în povestea despre sex și termeni precum „dragoste”, „afecțiune” și „familie”, decât să afle din niște imagini dure, explicite și de multe ori vulgare.
Am preferat să fiu deschis la minte ca să-mi ajut copilul. Nu-mi e ușor, am și eu barierele mele de pudoare. Dar, chiar dacă îi alint organul genital „păsărică”, i-am explicat foarte clar că, de fapt, se numește „vagin”.
Asta pentru că, deși în realitate, păsărica ei nu zboară, mai târziu, vaginul ei ar putea „zbura” prin zeci de situații care nu i-ar face bine. Fraza asta nu este pentru Izabela, autoarea acelor comentarii stupide.
Și, dacă sunteți deschiși la minte, așa cum cred eu, vă rog, dragi părinți cu copii mici, citiți și ce spune Otilia Mantelers, specialist în parenting, despre
Cum ar trebui să le spui copiilor despre sex
sau Despre cum ar trebui să reacționezi dacă cel mic se masturbează.
Sunt informații pe care le-am citit și care mie mi-au fost de ajutor în relația cu copilul meu. Și sunt multe altele, în multe site-uri și cărți. Citiți-le, informați-vă, fiți deschiși la minte. Discutați cu copiii voștri chiar și aceste subiecte. Știu că nu vă este ușor, știu că am fost crescuți cu multă falsă pudoare și subiecte tabu. Dar este doar spre binele copiilor noștri pe care îi iubim ca pe ochii din cap cu toate părțile lor spirituale și anatomice.