Știam eu, dar, acum, cică există și dovezi științifice. Sunt momente în viața copilului, când un tată se descurcă mai bine decât mămica. Iar ea ar trebui să ia… notițe.
De exemplu:
Tatăl este mai relaxat
Adică… nu este la fel de precaut și protector precum mama. Chiar dacă, la prima vedere, nu este tocmai un lucru indicat, copilul are nevoie de astfel de evadări și, atunci când este cu tatăl, s-a observat că poate să exploreze și să descopere lumea în tihnă.
Nu este pisălog
Copilul s-a murdărit, a stricat ceva, nu a terminat din farfurie… tatăl nu va începe să-l mustre pe copil sau să-l cicălească. Va trece mult mai rapid peste aceste clipe. Chiar dacă tu ții la curățenie și la programul copilului, el gândește altfel: copilul mănâncă atunci când îi este foame, doarme când îi este somn, a stricat ceva – nu-i nimic se repară, a murdărit ceva – nu-i nimic se spală, a căzut – asta e, trece…
Copilul face primii pași cu tatăl
Mulți copilași au făcut primii pași alături de tatăl lor. Acesta are mai mult curaj decât mama să-l lase să meargă singur și nu se teme de o căzătură sau de un cucui.
Se joacă; rămân (și) copii
Dacă mama este mai grijulie, tatăl este mai dispus să se joace cu copilul. Inventează jocuri, stârnește distracție și haos între copii.
Nu este hiperprotector
Când puiul ei are o problemă, mama este întotdeauna pregătită să-i sară în ajutor, fie că este vorba de o lovitură sau de o ceartă între copii. Prima lacrimă a copilului o pune imediat pe jar pe mamă. Tatăl reacționează diferit. El îl lasă pe copil să se descurce singur și nu se panichează în (falsele) momente de criză.
Mai sunt și alte lucruri pe care o mămică le învață de la tatăl copilului ei? Voi ce ziceți, din experiență?