De când îi avem pe Sophia si Dan Christian, am fost învăluit de tot felul de sentimente pe care nu le-am cunoscut și nici măcar nu le-am bănuit vreodată înainte să se nască ei. În primul rând, iubirea necondiționată a căpătat o altă formă și o altă nuanță, de parcă tot ce am iubit până la ei nu se poate compara cu ceea ce simt în prezent. Până și pe mama lor o iubesc altfel, mult mai matur și mai profund.
Dar, când vine vorba de cei mici, orice febră, orice plânset, orice durere pe care n-o poți înlătura, te doare pe tine mai mult decât pe ei. Dar, imaginează-ți cum este atunci când puiul tău este agresat de un alt copil, iar tu știi foarte clar că nu poți riposta, deși ți-ai dori să-i chemi în ring tot neamul.
Sophia nu este conflictuală și se joacă frumos cu alți copii, dar tot a fost împinsă la un moment dat și a căzut, lovindu-se ușor. Dan Chistian este mai agitat, i s-a întâmplat de mai multe ori să intre în dispute la grădiniță sau la locul de joacă.
Îmi amintesc, în copilărie, când o încasam și veneam acasă să mă plâng, mama îmi zicea că sigur am făcut eu ceva și mi-am meritat cafteala. Uneori avea și dreptate, dar, de cele mai multe ori, mi-aș fi dorit mult să mă ia în brațe, să mă mângâie și să uit că sunt un viitor bărbat, iar aceștia nu plâng niciodată.
Copiii diferă foarte mult ca temperament, evoluție și, desigur, ca educație. Unii copii sunt mai blânzi, empatici, alții devin lideri încă din scutece, iar unii sunt învățați de mici să-și câștige teritoriul, de parcă locul de joacă ar fi un areal de răspândire al speciei pe care ei trebuie să-l cucerească.
Cum ar trebui să reacționezi tu ca părinte dacă fiul sau fiica ta este lovită, respinsă sau i se ia jucăria? Ce trebuie să faci ca să nu pici urât nici în fața propriului copil, dar nici să nu te faci de râs în tot parcul?
În primul rând, este important să ne păstrăm calmul și să evaluăm situația în mod obiectiv. Asta chiar dacă tot sângele ți s-a urcat în cap și nu vezi decât taurul de la coridă în fața ochilor, căruia, îți dorești din toată inima să-i aplici o ultimă lovitură de grație. Iată câțiva posibili pași pe care i-aș putea recomanda într-o astfel de situație:
- Verifică starea de sănătate a copilului tău. Prima și prima dată, asigură-te că nu are răni grave sau că nu necesită îngrijire medicală de urgență.
- Întreabă-l pe copilul tău ce s-a întâmplat și ascultă-l cu atenție. După ce vezi că nu e în pericol, stabilește faptele și află ce s-a întâmplat în detaliu, cine a fost implicat și unde a avut loc incidentul. Permite-i copilului să-și exprime sentimentele și emoțiile și arată-i că îl iei în serios. Dacă s-a liniștit și este în siguranță, treci la următorul punct.
- Discută cu celălalt copil și cu părinții acestuia. Abordează situația într-un mod calm și cu bunăvoință, explică-le ce s-a întâmplat și încercați să găsiți împreună o soluție pentru a evita astfel de incidente în viitor.
- Lasă și partea adversă să-și spună punctul de vedere. Oricât de drag îți este propriul copil, e posibil, pe alocuri, să exagereze și să nu-și asume vina în totalitate. La nevoie, apelează și la martori. Întreabă și alți copii, total dezinteresați, ce s-a întâmplat cu adevărat. Vorbește cu cel vinovat și încearcă să-l înțelegi. Întreabă-l de ce a făcut asta și identifică ce anume l-a determinat să-și manifeste furia într-un mod agresiv.
- „Forțează” vinovatul să-și ceară scuze. E foarte important ca cel care a greșit să înțeleagă că a comis o faptă rea și să-și ceară iertare. Asta îl va pune pe gânduri și sunt șanse mari ca data viitoare să nu mai facă. Asigură-te că înțelege că fapta sa este inacceptabilă. Spune-i că violența nu este niciodată o soluție și că trebuie să găsească alte moduri de a-și exprima frustrările.
- Cei mici să-și dea mâna și să se împace. La copii, unele conflicte pot declanșa prietenii pe viață. Iar o julitură poate să nu mai conteze 30 de minute mai târziu. Copiii uită și iartă rapid, iar joaca le poate înlătura orice urmă de supărare.
Există, însă, posibilitatea ca părinții copilului-agresor să fie de altă părere și să nu dorească să medieze conflictul. În acest caz, este foarte important ca fiica sau fiul tău să vadă că i-ai luat apărarea, că se poate baza pe tine și poate veni, fără frică, la tine să-ți ceară ajutorul. Nu este deloc sănătos să-l trimiți la plimbare, cum făceau părinții noștri cu noi. Tu, că părinte, ești responsabil de siguranța lui și răspunzător pentru fiecare ciupitură de țânțar pe care o încasează.
După ce reveniți acasă, stai de vorbă cu cel mic. Încurajează-l să-și apere propriile drepturi, explică-i că are dreptul să nu fie agresat și că poate refuza să se lase tratat într-un mod neadecvat de către alți copii. Oferă-i sprijinul tău emoțional, arată-i că îl susții și că ești acolo pentru el, încurajează-l să-ți spună orice problemă sau îngrijorare pe care le-ar putea avea în viitor.
Este important să învățăm copiii să gestioneze conflictul și să-și apere propriile drepturi într-un mod sănătos și constructiv, astfel încât să poată crește și să se dezvolte într-un mod echilibrat și armonios.
Poate fi util să-i oferi copilului instrucțiuni clare despre cum să se apere în cazul unei agresiuni, cum ar fi să strige „Oprește-te!” sau să se îndepărteze de situație. Trebuie să știe că a evita un conflict, nu este lașitate, ci mai degrabă un mod inteligent de a trata un pericol.
Asigură-te că îți aperi copilul, dar nu încuraja răzbunarea sau violența.