Când soarele răsare, eu am ochii injectați! De oboseală

sursa foto: http://sleeptightconsultants.com/
sursa foto: http://sleeptightconsultants.com/

Când soarele răsare, eu am ochii injectaţi… “… Vă sună cunoscut versul? Îl ştiu aproape din copilărie şi, când îl auzeam, direct mă activam pentru dans. Ei bine, acum îl urăsc de-a dreptul şi l-aş putea completa într-un mod în care nu mi-aş fi imaginat că aş putea…

Când soarele răsare, eu am ochii injectaţi… Sunt ultimul care stă treaz, caninii sunt blocaţi!”

De trei nopţi, dorm iepureşte sau mai bine spus nu dorm. Cum bate orologiul noaptea jumătate, in audiofon oare cine bate? E vocea lui fi-miu care urlă cu toată forţa lui. Urlă dormind, dacă vă puteţi imagina…

Fug într-un suflet până la el în cameră, îl iau în braţe şi îl legăn până se linişteşte. De multe ori fac ture prin casă de zici că sunt patrula de la graniţele ţării. Stâng, drept, stâng drept şi uite aşa până fac ocolul casei în speranţa că fiul meu se va linişti şi va adormi din nou.

O face până la urmă şi un episod de genul ăsta durează vreo 5-10 minute. Cu ochii umflaţi de plâns, cu pijamaua udă de lacrimi, adoarme. Îl pun înapoi în pătuţ şi mă retrag în dormitor că poate, poate mai apuc puţin somn. La următoarea rundă intră în acţiune lady soţia. Face şi ea tura de onoare a casei şi după vreo 10 minute o simt că se cuibăreşte lângă mine.

Şi uite aşa… ne distrăm noi de vreo trei nopţi. După prima, am zis că a fost doar un caz izolat şi n-are cum să se mai repete. După a doua, ne-am îngrijorat. Vă daţi seama. Un copil care doarme tun 10-12 ore, dintr-o dată se schimbă cu 180 de grade, clar îţi dă de gândit…

Am sunat pediatrul. Din punctul nostru de vedere, ăsta e primul pas pe care trebuie să îl faci. Nu întrebăm pe grupuri de mămici, nu prieteni, nu rude, nu bunici. Toate astea, eventual, după ce vorbim cu medicul.

-Bună ziua, doamnă… Îi explicăm situaţia.

-Febră are?

-Nu. Deloc.

-Scaun moale?

-Nici măcar.

-Salivează mult?

-Puţin mai mult decât de obicei.

-Gingiile îi sunt inflamate?

-Pf… nu ne lasă să ne uităm. Aţi putea, totuşi, să veniţi pe la noi să îl vedeţi? Sau preferaţi să venim noi?

-Vin eu.

Norocul nostru că locuim foarte aproape unii de alţii, aşa că mulţumim Cerului pentru asta.

A venit doctorul, al meu tot un zâmbet. N-a mai făcut ca de obicei … Stetoscopul nici nu l-a scos. L-a luat direct şi s-a uitat la el în guriţă.

-Da, e clar! O sa mai aveţi de tras o vreme.

-De ce? Ce se întâmplă? Îi dă vreun dinte? O măsea?

-Ar fi fost bine… Toți cei 4 canini stau să spargă gingia.

Şoc, groază şi panică! Am auzit noi de prin stânga, de prin dreapta că e problemă mare cu caninii ăştia…

-Păi şi ce e de făcut?

-Păi ce să fie de făcut? Să aveţi răbdare, asta e de făcut… Să sperăm că se va linişti repede, dat fiind faptul că, la ceilalţi dinţi şi la măselele care deja au ieşit, nici nu aţi simţit că aveţi copil. Poate e doar o fază. În caz că nu se linişteşte, puteţi să îl daţi cu un gel calmant, dar nu vă aşteptați la minuni…

A plecat medicul şi a venit ora de nani. Al meu, când orologiul a bătut din nou ceasul jumătate, foc şi pară! Plâns isteric, 3 minute. Am încercat cu gel calmant şi ce să vedeţi? Nicio ameliorare, nicio scăpare!

Aşa se face că, după doar trei nopţi de astea de foc, sunt cu somnul în urmă rău, uit lucruri, vorbesc prostii, nu mă pot concentra şi fac gafe.

Ce vroiam să spun? Că vă admir enorm, pe voi părinţii, ați trecut cu brio prin momentele astea. Ştiu că sunteţi mulţi. Jos pălăria!