Vrei să-l faci fericit, vrei să îi oferi tot ce poţi, tot ce vrea… El încă nu are habar de toate jucăriile lumii, că e mic, însă, şi când cere… să te ţii!
A făcut o pasiune pentru super-eroi. Totul a pornit de la o figurină Batman pe care a primit-o. A mai venit un Spiderman, apoi altul… A venit peste noi şi un Superman, apoi încă un Spiderman şi l-a cerut pe Hulk. V-am povestit aici cum a apărut şi el în viaţa şi casa noastră. Şi Captain America e cu noi, chiar şi Thor cu ciocanul. N-am treabă! Am o casă super sigură. Supereroii sunt cu noi!
Ei, de vreo două săptămâni, ne înnebuneşte că îi vrea pe Flash şi pe Wonder Woman. Ba chiar ne-am dus la magazin şi i-am căutat. Copilul singur l-a întrebat pe vânzător dacă îl are pe Flash. Nu l-a avut… L-am mai căutat, tot nu l-am găsit. Dezamăgire totală, ce să mai încoace încolo.
Am dat de veste inclusiv şi bunicilor de departe, părinţii soaţei. Le-am spus că dacă se împiedică de ei, să-i cumpere, că e haos cu ăştia doi. Nu contează cât costă, Flash şi Wonder Woman să fie! Oamenii s-au dat peste cap, au scotocit tot internetul, au luat magazinele de jucării la rând, socrul meu s-a făcut detectiv particular şi, într-un final, i-a găsit pe amândoi într-un cotlon de prin Covasna. Nu mă întrebaţi cum că îmi e şi frică să întreb. Important e că i-a găsit şi s-a şi dat peste cap să ajungă la el în cel mai scurt timp.
Nu vă spun ce bucurie a fost pe noi. Am început să îi spunem că mergem la Cluj, că îl aşteaptă Bubu cu o super surpriză, copilul fremăta de nerăbdare, noi la fel. Vorbeam cu bunicii la telefon şi ne făceam scenarii de cum o să fie reacţia lui, cum va fi reacţia noastră, ne gândeam că va dormi cu ei, că nu-i va lăsa din mână, că, că, că… O mie de gânduri ne-am făcut.
-Să îi mai cumpăr ceva pe când veniţi? M-a întrebat Bubu.
-Nu-i mai cumpăra nimic că orice ar fi în plus nu va conta. E disperat după ăştia. Ai să vezi.
-Măi, sigur? Că eu vreau să fie bucuros.
-Va fi super bucuros, crede-mă. Toată ziua numai de ei vorbeşte.
-Bine, tată, daca voi ziceţi aşa… Dar să nu mă trezesc că nu îi plac că mă supăr pe voi. Că eu v-am întrebat. Îi cumpăr orice îi place că nu l-am văzut de multă vreme şi vreau să fie fericit.
-Stai liniştit că e super bine aşa.
Cumva l-am liniştit. Eh şi ce să vezi şi să nu crezi că, azi-dimineaţă, imediat după ce s-a trezit, m-a întrebat:
-Tati, ai cumpuiat Fesh? (Tati, l-ai cumpărat pe Flash?)
-Nu l-am cumpărat că nu l-am găsit, dar îl mai caut şi îl cumpăr. Poate îl găseşte Bubu, la Cluj, şi îl găsim când ajungem la el.
-Tati, nu mai vau Fesh. (Nu îl mai vreau pe Flash). Spune şi lu’ Bubu că nu mai vau. (Spune-i şi lui Bubu că nu-l mai vreau.)
Să îmi pice cerul în cap şi alta nu.
-Nu îţi mai place Flash?
-Nu, tata, nu mai pace.
-Păi cum aşa? Ce îţi place acum?
-Eroi în pijamale, tată. Aştia pac. Şopi, Pisoi şi Buşniţa şi Romeno. (Şopi, Pisoi şi Bufniţa şi Romeo.)
-Da, măi, tati, dar Flash? Flash e puternic exact ca Batman şi ca Spiderman şi ca Hulk.
Aveam un ton disperat cumva pentru că, deși e mic, când nu vrea ceva, nu vrea şi pace! Doar la socrul meu şi la strădaniile lui mă gândeam.
-Nu, tati, nu mai veau. Eroi în pijamale vau.
-Bine, tati, vorbim cu iepuraşul, poate îţi aduce el.
-Da, tati. Epulashu să aducă Eroi în pijama. Da. Ata vau. Nu Fesh, nu Woder Woman.
Na belea! Acu’ eu ce fac? Pe Eroii ăştia în pijama îi aduce iepuraşul, nu asta e problema, dar cu Bubu eu ce fac? Cu Flash eu ce fac? Cu Wonder Woman eu ce fac? Ziceţi voi!
Cred că, de acum, aplic o altă strategie: aştept până în ultimul moment, că altfel mă trezesc că mă joc eu cu Flash, cu Wonder Woman şi poate chiar şi cu Eroi în Pijama. Deşi… nu prea cred…
P.S: Îmi e frică să îl sun pe Bubu.