Mi-e ciudă…. că nu am opțiuni să-mi știu copilul bine!

sursa foto: ww2.kqed.org
sursa foto: ww2.kqed.org

„Salut,
Nu credeam că problemele din sistemul de învățământ pot fi atât de grave, însă se pare că m-am înșelat. L-am înscris pe băiețelul nostru la grădinița …. din București. Grădiniță cu prestigiu, lăudată de toți părinții din parc, aflată la doi pași de noi. Am primit asigurări că e mult peste multe grădinițe din țară și că totul e minunat.

Am început să-l ducem la grădi joia trecută. A fost nasol. Plâns, vomitat de plâns, despărțire grea. Când l-a luat soția în prima zi, era ok copilul. Vineri nu l-am dus pentru cî mi-a fost milă să-l trezesc dimineața. Luni, a doua zi a lui de grădi. Soția i-a dat o atenție edicatoarei, totul a fost minunat. A luat copilul la prânz vesel, fericit, încântat, cântând un cântecel învățat acolo. Prinsesem speranță.

Marți, l-a luat distrus psihic. Plângea, tremura, speriat maxim. Motivul l-am aflat de la alte mămici care ascultau la geam. Educatoarea țipa la ei. Copilul meu mi-a confirmat. A spus că „tanti…” a țipat la el, i-a spus „du-te dracului”L-am întrebat dacă l-a atins tanti …. A spus că da, că l-a luat de mânuță, l-a scuturat și l-a durut tare.

După ce l-a adus soția acasă, copilul a dormit o oră maximum, timp în care plângea și vorbea în somn că nu vrea la tanti … că țipă la el și-l bate.

Spre seară, soția s-a dus la ședința cu părinții, eu am rămas acasă cu el ca să-l liniștesc. Două ore la ședință, s-a vorbit numai despre bani. Ceilalți părinti nu au îndrăznit să spună nimic despre țipatul la copii. Soția mea a fost singura și i s-a
închis gura.

Azi dimineață s-a dus la grădi singură să vorbească și i s-a reproșat că nu trebuia să vorbească despre țipat. Educatoarea i-a vorbit cu jumate de gură după lungi tărăgăneli că e posibil să mai țipe la ei.

În ședință, nimeni nu a întrebat de opționale. Se pare că s-au scos. Părinții au fost sfătuiți să nu vorbească între ei, să nu spună nimic pe facebook despre grădiniță pentru că le afectează imaginea.

Azi trebuia să dam 10 lei pentru teatrul de păpuși. Le-am spus că al nostru nu suportă păpușile și ne-au spus că nu e problemă pentru că e doar un film cu teatrul de păpuși pus pe dvd. HBO și Netflix ar fi geloși. 250 lei adunați pentru un dvd e afacere.

Medicul grădiniței vrea să le facă analize de alergii cu nu știu ce electrozi. 50 de lei de copil, fără chitanță, înmulțit cu 200 de copii, se adună o cifră frumușică.

I-a spus soției că trebuie să ne revizuim atitudinea pentru că exagerăm. Directoarea se laudă că a făcut economii și a trimis în excursie copiii de 3 autocare în 2 , i-a pus câte 3 copii pe 2 locuri și restul au stat în picioare.

Targetul lor pentru un copil care, la 4 ani, termină primul an de grădiniță este să știe culorile, formele și să recunoască o vacă. Probabil că al meu, precum și ceilalți de vârsta lui pe care-i cunosc sunt genii dacă știu să facă toate astea de la 1,5-2 ani. Atât de mult și-au propus să îi învețe educatoarele.

Și directoarea și educatoarea spun că noi avem copil problemă, că suntem singurii care sunt nemulțumiți, că ele nu am primit reclamații, că ele sunt cele mai bune în ceea ce fac.

Azi noapte nu am dormit mai mult de 15 minute adunat. Se trezea puiul
nostru tremurând de frică, vorbind în somn că nu vrea la grădi că țipă
doamna … .

Evident că nu îl mai trimit la grădinița aia, e clar, îl torturez psihic. La altă grădiniță de stat nu avem cum să îl înscriem, că ăsta e sistemul, trebuie înscris din vară.

Am sunat la Telefonul Copilului. Mi-au spus că tot ce pot să fac este să fac plângere la Inspectoratul Școlar, iar, pentru copil, dacă vreau să fac „cerere” pentru o evaluare psihologică, dacă mi se aprobă.

Deci da, trăim în România!

Eu ce vină am încât acum grădinița o voi plăti din banii mei, dacă găsesc
o grădiniță privată? Cum vindec rănile copilului încât să aibă curaj și putere să meargă din nou la o grădiniță? Ce pot să fac dacă nu am dovezi, iar ceilalți părinti sunt lași?

Mi-e ciudă…. că nu am opțiuni să-mi știu copilul bine, decât să plec
din țară. Mi-e ciudă că și-a pierdut copilul și jucăria și mi-a spus că i-a luat-o „tanti cu 2 ochelari sus și 2 ochelari jos” , adică medicul grădiniței, care nu recunoaște nimic. Dacă-i găseam jucăria măcar, în sufletul lui, exista o încheiere a situației. Am căutat aseară prin toate magazinele să-i cumpăr una la fel, să-l liniștesc, să nu mă mai simt atât de vinovat că suferă din cauza mea. Nu am găsit…

Am uitat să-ți spun de bani… Tot ce le interesează pe cele de la grădiniță sunt banii și cum pot obține mai mulți de la părinți. Am dat 550 lei pentru 1,5 luni pentru consumabile și acum ni se cer încă 35 lei pe lună pentru personalul auxiliar. Nu e o sumă mare pentru părinți, dar e una colosală dacă înmulțești cu numărul de copii (200), având în vedere că vorbim de învățământ subvenționat de stat. Se pare că nu e nimic nou. ”

 

Aceasta este scrisoarea unui tătic care-mi citește blogul. Mi-a trimis-o în urmă cu două săptămâni. De atunci încerc să-l conving să facem reclamații, să o sun pe directoare și să o întreb și părerea ei, să căutăm împreună adevărul și mai binele pentru copilul lui.

Ne-am oprit la această scrisoare pentru că, citez, încă mai speră. Am șters datele de identificare ale grădiniței, ale educatoarei și directoarei. Sper să le fie bine, deși mă îndoiesc.

Ultimul lui mesaj sună așa: „Soția se agață și de ultima speranță că o sa fie bine și o să ni-l mute la altă grupă, în octombrie. Eu sunt rezervat, atât în privința faptului că piticul o să treacă peste hopul ăsta până atunci, cât și în privința grădiniței respective.”

Asta este realitatea românească! O realitate în care părintele speră până în ultima clipă și îndură toate umilințele unor cadre didactice care au hotărât că școala aia e a lor, că și-au luat moșie. Mai sunt și excepții de oameni dedicați, dar doar excepții.

În plus, sistemul gratuit de învățământ e foarte scump, în realitatea românească. E transformat de aceiași moșieri în afaceri personale, în averi pe care și le bagă lună de lună în buzunar, dar se plâng că au salarii mici. Repet, nu toți, dar mulți, foarte mulți. Toți cei care ajung în funcții de conducere, în funcții în care îi pot șantaja pe părinții copiilor pe care ar trebui să-i facă oameni deștepți.

Îmi pare rău, sistem de învățământ românesc, dar azi de Ziua Mondială a Educației, eu nu pot să-ți spun „La mulți ani!”, ci îți spun că avem nevoie urgentă de altul în locul tău! Deschis la nou, inovator, corect, decent, ieftin, un sistem care chiar să ne dea speranță că fii și fiicele noastre vor ajunge bine!