Da, am avut Covid. Iar acum simt că pot să vorbesc despre asta pentru că are legătură cu ceva mai mult decât o experiență strict personală. Are legătură cu salvarea altor vieți.
Am avut virusul, cu simptome ca la carte. Și aproape toată familia mea a trecut prin această boală. Am fost internați timp de zece zile în spital. Totul în urmă cu mai bine de o lună. Ne-a fost rău, dar acum suntem cu toții foarte bine.
În acea perioadă, nu eram implicat în vreun proiect de televiziune, iar interacțiunile mele, înainte de aflarea diagnosticului, fuseseră doar cu persoane foarte apropiate. Din fericire, nimeni altcineva nu a fost infectat de către noi.
Relatarea mea despre experiența bolii mi-aș dori să o limitez la cele deja afirmate. Articolul de astăzi este despre altceva: despre ce putem face noi, cei care depășim îmbolnăvirea pentru cei din jurul nostru.
poți salva o viață În doar două ore!
Am fost contactat în repetate rânduri, după externare, de cei de la Centrul de Transfuzie Sanguină București. Haideți să donați plasmă! E mare nevoie de asta și ar fi păcat să nu o faceți!
Din toată familia, am fost singurul eligibil pentru donare. Cei care pot dona plasmă după Covid sunt foarte puțini. Trebuie să fie sănătoși, să nu se afle sub un tratament, să nu fi suferit operații în ultima vreme, sunt multe condiții care trebuie îndeplinite ca o persoană să fie declarată eligibilă. Și, la final, rămân foarte puțini.
Iar tratamentul cu plasmă este cel mai bun împotriva acestei boli. Plasma de la un pacient vindecat de Covid conține anticorpi specifici și, mai ales pentru cazurile grave, e un fel de “elixir” pentru vindecare.
Nu am mers să donez imediat. Mi-a fost teamă de proceduri, de ceva ce nu cunoșteam suficient, am inventat scuze.
Până în urmă cu câteva zile, când un prieten m-a abordat pe același subiect: să merg să donez plasmă pentru o cunoștință de-ale lui. Un puști de doar 21 de ani în stare gravă. Da, doar 21 de ani, în stare gravă din cauza Covid.
Atunci am realizat că TREBUIE! De obicei, pentru că asta este firea umană, abia când bolnavii ne sunt cumva apropiați, ne gândim cu adevărat și la celălalt și acționăm.
Din păcate nu îl pot ajuta pe acest tânăr. Are grupa de sânge 01 Negativ, iar eu alta. Deci nu poate primi plasmă de la mine. Poate, cu ocazia asta, cineva care află despre povestea lui l-ar putea ajuta.
După toată discuția despre acel tânăr, însă, am realizat că am fost un egoist. M-au înspăimântat o înțepătură și niște proceduri, am găsit tot felul de scuze. Iar acum, îmi pare tare rău că am irosit câteva săptămâni.
Astăzi am fost și am donat plasmă. Temerile mele au fost complet nejustificate. Donatorii de plasmă sunt tratați ca niște eroi. Nu stai deloc la coadă, iar medicii și asistentele te primesc cu mare drag. Se bucură sincer că vii să ajuți, am simțit simpatia lor tot timpul. Procedura în sine de donare de sânge, transformarea lui în plasmă și reintroducerea în corp, durează aproximativ o oră. Înainte trebuie să completezi cateva formulare și să mai treci câteva teste. În total, petreci două ore ca să salvezi un om.
Două ore din viața ta, ca sa salvezi o altă viață! Cu acest gest vreau să mă laud. Sunt mândru de mine și am o poveste pe cinste de spus copiilor.
Astfel de gesturi merită repetate, merită povestite astfel încât și mai mulți oameni care se vindecă să doneze, la rândul lor.
Mergeți și donați sânge! E nevoie de el ca să salveze vieți.
Mergeți și donați plasmă! Salvați vieți!
PS: În urmă cu câteva minute, am primit un sms: Vă mulțumim pentru darul pe care ni l-ați oferit, în numele nostru și al bolnavilor din spitale. Centrul de Transfuzie Sanguină București.
Ce-ar mai fi de spus? Un DAR, un dar neprețuit pentru bolnavi, atât de simplu de oferit!