Chiar și când eram eu copil, am fost mereu atras de monștri, stafii, tot felul de personaje negative pe care le imitam până nu mai puteam. Când venea noaptea în schimb, mi se rupea splina în două dacă eram nevoit să bântui printr-un loc întunecat sau să mă întorc seara târziu singur acasă.
Așa că, mi-o asum și sunt sincer când vă spun că, atunci când vine vorba de întuneric, atât Sophia, cât și Dan Christian îmi seamănă. Sper ca măcar mama lor să fi fost mai curajoasă, dar nu „mi-am făcut” încă timp s-o întreb, pentru că, probabil, voi fi nevoit să recunosc toate fricile mele din copilărie.
Cert e că, atunci când avem seri de vizionare în familie, nimeni nu cere filme roz-bombon cu prințese și unicorni, trei din patru vor monștri, extratereștri, super-eroi sau zombie. Clar am epuizat toată colecția de pe canalele de profil.
Dar ce se întâmplă după? Sophia insistă să stăm cu ea până adoarme, iar uneori, adorm eu înaintea ei. Iar fratele ei începe să se plângă că îi este frică, că vede monștri peste tot, că va visa urât și, evident, trage de noi să-l primim în patul matrimonial. Iar dacă este refuzat, pândește până aproape adormim și vine tiptil, cu jucăria lui de pluș, peste noi.
Cum să faci să-i scapi pe cei mici de frici? Frici cu care ne-am luptat și noi când eram ca ei sau, poate, ne frământă și în prezent. (Am aflat, între timp, că și soția mea este îngrozită de întuneric și n-ar merge într-o pădure întunecoasă decât dacă ar fi nevoită să-și salveze copiii!)
Curiozitatea și frica sunt două sentimente care însoțesc un copil încă de când se naște. O lume necunoscută, plină de senzații noi, neobișnuite, unele chiar incomode și înfricoșătoare. Din acel moment de când se naște, frica este un însoțitor constant al unei persoane pe parcursul întregii sale călătorii.
Nu este întotdeauna plăcută, dar, în același timp e vitală: datorită fricii, o persoană dă dovadă instinctiv de prudență, previziune și alege o strategie de comportament care să-i protejeze viața de pericole.
De unde vine frica? Fiecare etapă a copilăriei are propriile sale frici. Trecerea prin ele este o parte naturală a procesului de creștere, fricile apar și dispar în liniște, la fel cum au venit.
Dar este altceva atunci când fricile persistă în psihicul copilului și îi acaparează toată atenția. Frica îl încurcă literalmente pe copil, interferează cu dezvoltarea lui, comunicarea cu semenii, învățarea și îi modifică viața de zi cu zi. Desigur, consecințele fricilor persistente sunt extrem de neplăcute, trebuie să acționați hotărât și să începeți să eliminați motivele. Iar motivele, de regulă, sunt evidente și se află în mediul imediat al copilului și în stilul său de viață.
Primul și cel mai important lucru este în ce atmosferă crește o persoană, ce norme de relații sunt acceptate în familie, ce metode de educație folosesc părinții.
Scandalurile și confruntările nesfârșite duc la formarea unui personaj anxios și suspicios, în care orice iritant extern se poate dezvolta într-o frică profundă pentru toată viața.
Cuvintele „dacă nu asculți, te dau la poliție” sunt spuse, desigur, în glumă, dar cât de eficiente se dovedesc a fi astfel de intimidări, aparent inocente?
Copilul se supune resemnat, dar în același timp crește în frica de a face ceva greșit, cu sentimentul că părinții sunt gata să renunțe la el în orice moment.
O altă situație este atunci când părinții își proiectează temerile și anxietățile asupra copilului. Datorită părinților, copilul învață ce este bine și ce este rău, de ce ar trebui să se teamă și ce nu-i va face rău. De aceea, fii conștient de fobiile tale, iar frica de insecte ar trebui să rămână “gândacul tău personal” și să nu-ți descurajezi copilul să fie atras de științele naturale și de dorința de a învăța lucruri noi.
Un alt factor important în formarea fricilor este neatenția părinților față de mediul în care se află copilul. Părinților li se pare că cel mic nu este încă în stare să înțeleagă anxietățile lumii adulților, să înțeleagă sensul real al relatărilor despre crime sau știri „care te pot afecta emoțional”.
Între timp, copilul prinde toate intonațiile și stările deranjante ale oricărei informații care trec prin sistemul lui de percepție, acestea se acumulează, se depun în subconștientul lui și, mai devreme sau mai târziu, apar temeri neașteptate, cum ar fi „Casa noastră va exploda!” sau „Nu voi urca în mașină! Dacă facem accident și tata moare?„.
Prin urmare, este necesar să controlați cu strictețe toate mediile cu care intră în contact copiii voștri.
Din fericire, această sarcină este fezabilă – televizoarele și gadgeturile moderne au capacitatea de a limita alegerea canalelor și timpul petrecut pe internet. Iar a limita cercul social al copilului la oameni cu gândire pozitivă, calmi și optimiști este tot sarcina părinților.
5 tehnici pentru a depăși fricile în copilărie
Există mai multe modalități eficiente de a vă ajuta copiii să scape de emoțiile negative.
-
Acceptă-l și înțelege-l
Un copil are dreptul să se teamă de orice, chiar dacă nu este ceea ce ne dorim noi ca adulți. Tot ce trebuie făcut este să accepți cu sinceritate emoțiile celui mic și să crezi că el chiar este într-adevăr extrem de speriat acum, chiar dacă motivul fricii lui este o mică omidă pe trotuar sau un monstru care trăiește într-un colț întunecat al camerei.
Dacă tu te duci la el și încerci să-l calmezi, cam cum o făceau părinții noștri „Ce prostie, nu este absolut nimic aici de care să-ți fie teamă!„, nu faci decât să-i devalorizezi trăirea, să-i subminezi încrederea în tine și să-l lași singur să facă față fricilor.
Lasă copilul să știe că înțelegi cât de speriat este, că ești lângă el în acel moment pentru a privi împreună frica în ochi și a găsi o modalitate de a o învinge. Încearcă să-i spui o poveste, că această omidă este un puiuț, are aceeași vârstă ca și el, are și ea prieteni, frați, surori, părinți, iar când va crește mare se va transforma în fluture. „De fluturi îți este teamă?„. La fel putem să facem și cu monstrulețul de sub pat sau din dulap, care poate fi transformat într-un copil de monstru trist, care nu are jucării și de aceea vizitează camerele copiilor, ca atunci când ei dorm, măcar un pic să se joace cu mașinuțele lor. Riscul este să nu doarmă toată noaptea ca să-l surprindă pe amicul imaginar răsturnând vreo cutie cu roboți.
-
Creați împreună și imaginați-vă cât mai mult
Limbajul creativității pentru un copil este mult mai elocvent decât cuvintele. Toate acele griji și emoții, pe care, de multe ori copilul nu le poate relata prin vorbe foarte clar, se pot materializa pe hârtie. Cereți-i să-și deseneze frica și apoi transformați desenul împreună: adăugați super-salvatori care luptă curajos împotriva fricii sau zâne bune care transformă monstrul într-un castravete, iar copilul însuși este un cavaler viteaz care a învins anxietatea.
Și frica poate dispărea complet sau se poate transforma într-o super distracție dacă îi pictați o față amuzantă monstrului înfricoșător sau are pantalonii rupți în fund. Astfel de metamorfoze îi vor permite să-și privească emoția dintr-un unghi diferit și să slăbească efectul traumatizant al fricii.
-
Compune și citește
Inventează un basm despre temerile fiului sau fiicei tale. Zborul fanteziei nu are limite! Personajul principal al intrigiii poate fi chiar copilul, care luptă cu îndrăzneală cu monstrul de care îi este foarte frică și, cu siguranță, îl învinge sau intră într-un dialog cu el și devin prieteni.
O altă opțiune este să adăugați un personaj magic basmului care îl ajută pe copil să facă față oricăror provocări ale poveștii. Poate fi chiar ursulețul de plus sau roboțelul primit de ziua lui. Acesta îi va oferi confortul și siguranța psihică de care are nevoie și mai târziu.
Citiți împreună și alte cărți. Poveștile „de groază” sunt utile prin faptul că le oferă copiilor experiența depășirii fricii. Când citesc, imaginația lor atrage doar acele imagini cărora sunt gata să le facă față singuri, ceea ce nu se poate spune despre vizionarea unor filme de groază, ale căror imagini ale personajelor pot provoca traume copiilor pe viață.
-
Vindecă-l cu o îmbrățișare
Emoțiile trăiesc nu numai în capul nostru, ele răspund mereu cu anumite senzații în corp. Într-un moment de frică, rugați copilul să vă spună unde simte el emoția. Apoi, spune-i să respire uniform și să-și imagineze cum se calmează părțile tensionate ale corpului. Îmbrățișează-l și lasă-l să simtă fizic cum îl protejezi. Contactul corp la corp este cel mai eficient mijloc pe care îl avem mereu la îndemână și care poate ameliora tensiunea emoțională într-un moment de frică și anxietate.
-
Vorbește-i din inimă
Creează un mediu în care copilul să simtă că ești mereu de partea lui și că poate avea încredere în tine. Spune-i că și tu ai fost cândva mic și te-ai confruntat cu frici pe care le-ai depășit și ai devenit curajos datorită experienței.
Orice copil, își vede părintele ca pe o personificare a puterii și a curajului și va avea cu atât mai multă încredere și dorință să-ți semene, mai ales când îți va afla poveștile. Va ști că și el va reuși, așa cum și tu ai făcut-o.
Mai mult, poți chiar să începi o serie de “secrete de-ale tatălui/mamei”, când le vei împărtăși copiilor victorii personale, povești de succes și povești despre cum poți trăi în armonie cu emoțiile tale. Nu trebuie să exagerezi, este chiar bine să fii sincer și să relatezi și lucruri neplăcute pe care le-ai trăit. Până la urmă, viața nu este doar un curcubeu, mai vine și câte-o ploaie ciobănească uneori. Iar copilul trebuie să știe că nu întotdeauna ieși pe primul loc, se mai întâmplă să treci linia de start penultimul.