În basmele românești, când eroul principal pleacă-n lume să-și caute soarta, ursita, să salveze soarele sau pe fata împăratului, primește la plecare de la părinții săi o desagă de merinde și alta de sfaturi care îi vor prinde bine în călătoria ce urmează. “În călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi pute; să n-ai de-a face cu dânșii”, îi spune tatăl-împărat lui Harap Alb.

Anii au trecut, dar părinții în continuare au datoria să ofere o „trusă de supraviețuire” odraslelor lor. Iar atunci când pregătești un copil pentru maturitate, pentru viață, chiar dacă nu-l poți echipa cu o baghetă magică pentru a-l feri de rele, îi poți oferi câteva lucruri valoroase care îl vor ajuta să fie fericit, să se integreze și să se descurce singur.

Să vedem care sunt acestea!

1. Principii fundamentale de viață

Trăim în secolul 21, în care granița dintre alb și negru a dispărut de mult. Orice acțiune este interpretată din mai multe puncte de vedere și de multe ori ceea ce este acceptabil pentru tine este inacceptabil pentru vecinul tău, poate fi dezgustător pentru un comentator de pe rețelele de socializare sau demn de admirație pentru prietenii tăi. Copiii cresc într-o lume ambivalentă, unde punctele de vedere se schimbă precum vremea de la munte și au nevoie de certitudine, cel puțin în conceptele de bază.

Printre cele mai valoroase lucruri pe care un părinte le poate oferi unui copil sunt principiile fundamentale de viață. Vorbește cu copilul tău despre percepția lui și a ta despre bine și rău, despre ce trebuie să facă, cum, dar mai ales DE CE. Generația lor nu mai funcționează sub imperiul argumentului ”că așa vreau eu”. Copiii noștri au nevoie de dovezi și motivații serioase. ”Traversăm doar pe verde pentru că ne poate călca mașina!”. ”Ne spălăm pe dinți pentru că altfel facem carii!”. Și îi și arăți pozele cu dinți cariați.

2. Cât de important este să aibă propria părere

Explică-i că nu e o rușine să-ți aperi principiile și are dreptul la propria părere, chiar dacă aceasta diferă de opinia majorității. Restul lumii nu trebuie să împărtășească părerile lui despre viață, dar nici el nu ar trebui să urmărească mulțimea, dacă nu este de acord. În același timp, este obligat să respecte drepturile altora, să fie civilizat, corect, loial față de prieteni și de sine. Și mai ales, să accepte poziția altuia, părerea lui și, mai nou, sexualitatea altuia. Până la urmă, lumea modernă este despre diversificare și acceptare.

3. Încrederea în sine

Încrederea în sine, sentimentul valorii de sine sunt nume diferite pentru aceeași calitate. Copilul trebuie să aibă tăria în forțele proprii, să aibă puterea să încerce lucruri noi, să aibă curiozități despre lume, despre viață, să aibă curajul de a întreba atunci când nu știe ceva și mai ales să ceară ajutorul. A avea încredere în sine este egal cu a te accepta așa cum ești, dar nu cu a te complace, ci cu dorința de a evolua, de a reuși și a deveni tot mai bun.

4. Curajul de a spune ce gândești, dar atenție cum o spune!

Trebuie să-ți înveți copilul să-ți spună ce gândește încă de mic. Este adevărat, la început ei nu știu să mintă, iar aici am să amintesc povestea regelui dezbrăcat, căruia nimeni nu avea curajul să-i spună că e gol, în afară de un copil. Cu timpul, însă, cei mici învață anumite coduri de politețe, pe care tot noi i le inducem. Nu-i poți spune mătușii că e prea grasă sau unchiului că miroase a șpriț. Linia trasă între politețe, minciună și adevăr este foarte fină.

Dar copilul trebuie să știe că are voie să refuse o invitație dacă nu-i face plăcere sau nu are chef. Totul este s-o facă civilizat, frumos, fără să jignească și să supere interlocutorul. Dacă nu-i place un fel de mâncare, o refuză motivând că s-a săturat, nicidecum că e cel mai oribil lucru din lume. Și numai parinții îl pot învăța cum s-o facă.

5. Să-și stabilească mereu obiective spre care să tindă

Capacitatea de a înțelege exact de ce are nevoie, să nu-i fie teamă s-o spună, să-și stabilească un obiectiv și să meargă spre el – acesta este un alt lucru pe care un părinte ar trebui să-l învețe pe copil. Începând cu o notă mai bună la matematică, un rezultat bun la sport, un desen mai bine realizat, toate astea sunt, de fapt, o evolutie, care se obține prin muncă și perseverență. (De curând, chiar văzusem o postare pe Facebook – ”Aleargă după visele tale. Chiar dacă nu le atingi, măcar slăbești…” 😊 – dar asta nu trebuie știe copiii). Cu timpul, obiectivele vor crește, către un liceu mai bun, o facultate, un job mai bine plătit sau o casă mai mare.

6. Să învețe să ia decizii

A învăța să iei la momentul oportun o decizie, este una dintre cele mai importante lecții de viața. Încercând să protejăm un copil de orice disconfort, luând decizii pentru el, controlând toate domeniile vieții sale, îl privăm de oportunitatea de a învăța să se bazeze pe el însuși și nu îi permitem să se simtă responsabil pentru propria viață. Așa că, lasă-l să învețe să aleagă, chiar cu riscul de a o da in bară. Tu doar fii acolo aproape să-l ajuți să se ridice.

7. Cea mai importantă – sănătatea sufletului

Îi poți cumpăra copilului tău un apartament și o mașină, să-i oferi o educație excelentă, să-i obții un loc de muncă bun, dar dacă devine deprimat, toate bunurile materiale își vor pierde din valoare.

Dacă ne uităm, în jur, vedem o mulțime de adulți care au viețile distruse de îndoiala de sine, cum le afectează cariera și relațiile personale faptul că nu se simt fericiți. Dacă o persoană este deprimată și suferă, toate domeniile vieții sale au de suferit.

 Ne facem griji pentru copii, încercăm să prevenim necazurile, le accesăm mereu „panoul de control” al vieții lor și le subminăm încrederea în propriile lor forțe. Insistăm pe performanțe academice excelente, ne chinuim copiii vorbindu-le despre realizări și, în același timp, uităm de cel mai important lucru – bunăstarea psihică. Nu încercați să vă protejați copilul de orice disconfort și nu adăugați stres inutil în viața lui. Lăsați familia să fie întotdeauna pentru el un loc în care resursele sunt restaurate, unde el este înțeles și acceptat exact așa cum este.

Sănătatea mintală, rezistența la stres și încrederea în sine sunt cele mai importante calități pentru o persoană din lumea noastră în schimbare și nu se pot dezvolta într-un mediu agresiv, dar nici intr-unul sufocant de grijă.

8. Sprijin parental. Este în regulă să faci greșeli.

Toți oamenii fac greșeli. Și copiii noștri sunt oameni. Ei fac și vor continua să facă greșeli. Mari și mici, uriașe și nesemnificative. Procesul de învățare este imposibil fără greșeli și poți reuși doar lucrând la ele. Și este foarte important ca părinții să-și amintească acest lucru. O greșeală este o parte naturală a vieții, nu o problemă, nu un păcat, nu un dezastru. Acționăm fără greșeli atunci când știm deja să facem un lucru foarte bine. Dacă nu faci greșeli, înseamnă că nu înveți și nu stăpânești abilități noi.

Greșeala este un indicator al creșterii. Și trebuie să o tratați ca pe o componentă obligatorie a procesului de evoluție. O greșeală de ortografie, o greșeală la alegerea unui loc de muncă, o greșeală în alegerea unui partener… fiecare greșeală ne învață ceva.

Încetați să vă mai certați copilul. Nicio greșeală din lume nu este un motiv pentru a-i spune unui copil: „Ești rău, nu ești bun de nimic, m-ai dezamăgit”. Oferă-i mai bine atât de mult sprijin cât are nevoie pentru ca el să știe că după orice greseală poate trage concluzii și continua să se îndrepte către scopul lui. Așa îi vei face viața mult mai fericită, iar pe a ta mult mai ușoară.

9. Doza minimă de independență

Independența se deprinde încă de la vârsta fragedă. Din momentul în care îți ia lingura din mână pentru că vrea să mănânce singur. Lasă-l s-o facă, chiar dacă vei spăla toată bucătăria după. Începe să-l pregătești să fie independent cu lucruri mici. Fie să-și facă un sandwich singur, fie să-și taie singur friptura. Apoi să coase un nasture, să se spele singur, să-și facă o omletă. Să te ajute la gătit, curățat cartofi, curățenie și alte lucruri prin casă. Anii trec foarte repede, într-o zi te vei trezi că pleacă de acasă și nici nu știi cât de bine îi vor prinde lucrurile astea.

Niciodată copiii nu au fost controlați așa cum sunt astăzi, niciodată ei nu au trăit atât de sigur. Pentru majoritatea, independența este un cuvânt fără sens. Părinții lor decid pentru ei, toate domeniile vieții lor sunt sub control, ei, literalmente, nu se găsesc în situații în care trebuie să facă singuri o alegere. Iar sarcina unui părinte este să-l învețe pe copil să se bazeze pe el însuși, să-și folosească libertatea, să crească sănătos din punct de vedere mintal, încrezător și conștient de sine.

Numai așa el va primi un avantaj imens la vârsta adultă. Un astfel de „bagaj” este mult mai valoros decât bunurile materiale, mai valoros decât notele primite și realizările sportive. Iar cel mai important este, că doar tu i-l poți oferi.