5 motive pentru care nu cred în protestul de azi despre violența infantilă

12936529_1103617659660407_4813458840681499370_n

Astăzi, la ora 17.00, în Piața Victoriei, ar trebui să aibă loc un Protest Pentru Copiii Noștri: Spune Nu Abuzului Din Grădinițe Și Școli!. Inițiativa aparține mai multor ONG-uri din domeniu și câtorva bloggerițe cunoscute și vine ca reacție a faptului că directoarea „bătăușă” a unei grădinițe private, filmată pe cameră în timp ce lovește mai mulți copii, va fi judecată în libertate. Decizia judecătorului de a nu o trimite pe individă după gratii le-a înfuriat pe câteva mame, care au decis să creeze acest protest.

Inițiativa este lăudabilă și o salut și eu. Democrația înseamnă inclusiv proteste, inclusiv acțiuni ale societății civile care trage semnale de alarmă pe diferite subiecte.

Totuși, deși sunt de acord cu manifestația, nu cred în ea, nu cred că va avea vreun rezultat concret.

Iată de ce:

1.La sfârșitul lui mai 2015, potrivit organizația Salvați Copiii, două milioane, din cei patru milioane de copii din România, sunt educaţi cu palma, deşi legea interzice orice formă de violenţă asupra lor. Din păcate, bătaia e ruptă din Rai în una din cinci familii din România, după cum arată datele organizaţiilor pentru drepturile copiilor. Specialiștii spun că de cele mai multe ori, copiii agresaţi ajung la rândul lor părinţi agresori, spun specialiştii. În 2014, 10 copii din România au fost ucişi de părinţii lor. Alţi peste 600 au stat luni în șir în spital în urma bătăilor încasate acasă. Datele organizaţiei Salvaţii Copiii arătau în anul 2014 că în 63% din familii educaţia se face prin violenţă. În anul 2014, studiul organizației Salvați copii arăta că aproape două treimi dintre copiii din țara noastră sunt bătuți. Mai precis, 63% dintre copiii chestionați au spus că au fost bătuți fără să rămână urme, 18% că au fost bătuți cu diferite obiecte – printre care bățul, cureaua, lingura de lemn, vergeaua și furtunul. Părinții din Romania nu se rușinează să recunoască faptul că îți bat copiii – așa cum au făcut-o 38% dintre ei.  (sursa info: aici)

Aici e marea problemă!!! Că părinții din România își bat copiii! Că vor să îi bată! Pentru că așa consideră ei că trebuie educați!

La protestul de astăzi, nu participă majoritatea, ci doar excepțiile. Iar excepțiile, minoritatea, nu vor reuși aproape niciodată să schimbe lucrurile, să impună niște reguli noi pentru toată societatea.

2. Protestul de astăzi nu este același lucru ca protestul de după Colectiv. Acolo, erau mulți oameni pe stradă, erau majoritatea. Aici, sunt doar unii.

3. Protestăm dar ce cerem? Protestul de după Colectiv avea precizări destul de clare, deși masa de protestatari nu avea lideri declarați. Atunci se cerea schimbarea unui guvern. În plus, de fiecare dată, când se organizează un mitting, există dorințe clare din partea nemulțumiților din stradă. Protestul de astăzi nu are solicitări. Nu există propuneri de schimbări de legi, nu există o listă de revendicări. Ce cerem dacă ieșim în stradă? Ceva concret? Să nu ne mai fie bătuți copiii? Foarte general, mai ales că, repet, majoritatea nu cere asta, ci îi bate.

4. Niciun protest nu a schimbat vreodată o decizie judecătorească. Să zicem că aceasta ar fi singura solicitare concretă: trimiterea după gratii a directoarei bătăușe, chiar și pe perioada anchetei. Cam cum ar vrea protestatarele să întoarcă această situație? Să-și retragă judecătorul respectiv decizia, să judece din nou? Să ce? Chiar dacă decizia de judecare în libertate a individei e revoltătoare, nu poate fi întoarsă.

5. La Marie Curie, au MURIT copii din cauza sindromului hemolitic uremic. Mulți spun că autoritățile caută să mușamalizeze cauzele morții lor. Nu avem rezultate nici astăzi. Nimeni nu a protestat în această situație.

Astea sunt doar câteva dintre motivele pentru care nu cred în protestul de astăzi. În plus, înțeleg că nu există autorizație și că, probabil, părinții adunați vor trebui „să se plimbe” prin Piața Victoriei.

Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Dacă nu cred în acțiunea de azi, nu înseamnă că susțin contrariul. Sunt complet împotriva violenței împotriva copiilor și a oricărei forme de violență, în general. În plus, decizia judecătorului respectiv mi se pare, la fel ca multora, proastă. Locul femeii ăleia este după gratii.

Ce cred eu că s-ar putea face mai bine decât proteste?

Pe de o parte, în cazul violenței asupra copiilor din grădinițe și școli:

Fiecare părinte, acasă la el, ar trebui să vorbească mai mult cu copilul lui. Să caute să afle tot ce face copilul la grădiniță, cum se poartă educatoarele cu el. Un copil, dacă e agresat de un străin, spune, povestește sau, pur și simplu, refuză să mai meargă în locul în care știe că îl găsește pe atacator. Iar părintele ar trebui să fie atent la aceste semnale.

Același părinte ar trebui să ceară toate documentele grădiniței/ școlii. Acreditări, condiții, norme anti-incendiu, risc seismic etc. Nu le ceri, riști viitorul copilului tău. Ești ignorant, neimplicat? Nu te revolta de ceva ce nici măcar nu te-a interesat.

Pe de altă parte, cum se poate reduce violența din interiorul familiei? Cum poți scădea procentul de 63%? 

Cu implicare mai mare din partea fiecărui individ. Dacă vezi că un părinte își bate copilul, fă o reclamație, nu trece nepăsător pe lângă ei. Nu spune că e doar treaba lor, e treaba tuturor. Bătaia nu este acceptabilă în nicio situație!

Iar, pentru ONG-uri și bloggerițe, pentru toți cei care se declară societate civilă, ia faceți voi mai multe seminarii gratuite! Hai să mergem la țară, să discutăm cu oamenii. Că acolo e jale! Oamenii ăia nu vor ajunge în Piața Victoriei.

Hai să facem parteneriate cu Biserica, e cea mai influentă la sat. Hai să vorbim cu preotul și să ținem predici alături de el la sfârșitul slujbei de duminică. Oamenii au frică de Dumnezeu și pe el îl vor asculta mai degrabă decât vocea unor persoane din Piața Victoriei.