5 „grozăvii” pe care nu i le voi interzice copilului meu

sursa foto: believeacts2blog.wordpress.com
sursa foto: believeacts2blog.wordpress.com

Până să devin tată nu prea îmi aplecam ochii, mintea și gândurile asupra copiilor sau părinților din jurul meu. Erau acolo, făceau parte din peisaj și… cam atât.

Ei bine, de când mă intitulez tată de băiat, am început să citesc și să răsfoiesc reviste și articole de parenting. Multe rău, nu glumă. Zici că învăț pentru licență sau doctorat. Am luat treaba în serios. În multe locuri am citit despre educaţie. Ce e bine, ce nu e bine să faci, de când și cum să începi să îl educi pe cel mic. Unii spun că din primele luni de viață e bine să începi. Alții… după un an. Eu zic, din ce simt și cum îmi cunosc copilul, că e bine să începi de când își dă seama că e pe pământ și că tu îi ești părinte. Nu mă refer aici ca, la 5 luni, să îi spui că nu are voie să bage degetele în priză, că mai bine vorbești cu pereții. Nu despre asta este vorba. Așa că, din multitudinea de sfaturi, tips-uri și alte recomandări, mă înscriu și eu pe lista asta cu câteva lucruri pe care părinții le interzic copiilor, deși aceștia le adoră!

Eu, ca tată, îmi propun ca următoarele lucruri să NU le fac:

1. Dacă cel mic vrea să doarmă cu mine în pat după-amiază, nu am să îi refuz asta.

Nu! Nu se va obişnui și nici nu va bate din picioare și nici nu va urla ca din gură de șarpe, dacă după un somn în patul mare din dormitor, seara îl pui la el în cameră, în pătul lui. Nu! Pur și simplu se va bucura de moment, va dormi buştean în brațele tale și va ști că ești acolo și el este în siguranță.

 2. Dacă vrea să sară într-o baltă imensă, îl las să sară!

După o ploaie de aia sănătoasă, aud în parcuri aceeași placă: „nu te duce în apă, nu sări în baltă, o să te uzi, o să răceşti, o să te faci ca un porc, o să te umpli de noroi!” Așa, și? Hainele de pe el sunt singurele din dulap? Nu se spală? Nu ies petele? Doamne, iartă-mă! Suntem în secolul 21 și există detergenţi care scot și mama petelor. N-am de gând să fac așa. Mai bine nu îl duce în parc! Zâmbetul acela de satisfacţie de pe faţa unui copil care sare într-o băltoacă e cel mai prețios.

3. Dacă vrea să mănânce iarbă, îl las să mănânce!

Câtă iarbă poate să mănânce? Un fir, două, trei? Până la urmă își va da seama că nu e bună, nu? Copiii sunt cele mai curioase ființe și atâta timp cât nu îl lași să își satisfacă curiozităţile, în limitele normalului, bineînțeles, intervii în dezvoltarea lui. Nu zic să îl lași să își bage degetele în priză, dar pentru ceva care chiar nu este periculos, de la mine sigur nu va auzi: „Nu ai voie!”

4. Dacă vrea sĂ deseneze pe pereți, îl las!

Nu vă gândiți că îi pun la dispoziție bidineaua sau o roabă de carioci. Nu merg chiar atât de departe, însă, dacă descopăr că are asemenea veleități, am să fac tot posibilul să-l direcționez către camera lui, strict către camera lui, eventual să îi acopăr un perete cu o tablă accesorizată cu cretă de toate culorile sau cu o placă mare accesorizată cu carioci.

5. Dacă vrea să o ajute pe maica-sa la curățenie, nu am să îl opresc să scoată toate hainele din şifonier sau să strângă de pe uscător hainele ude.

Și nici nu am să îl țin departe de găleata cu mop plină cu apă. Și… nici departe de aspirator, că e plin de praf. Hainele se pot aranja la loc în dulap, cele ude se pot pune înapoi pe uscător. O găleată cu apă vărsată pe jos nu a îmbolnăvit pe nimeni și nici nu am auzit ca apocalipsa să bată la ușă dacă un copil a pus mâna pe aspirator.

Lista ar putea continua și aștept și completările voastre.

Important este, cred eu, să îți lași copilul să experimenteze cât mai mult. E bine să fie curios. E foarte, foarte bine! Înseamnă că îi merge mintea și noi nu avem dreptul să le tăiem aripile. Uneori le interzicem lucruri din lipsă de răbdare și în ceea ce-i privește pe cei mici, răbdarea este esențială.

Mai lăsați de la voi și, când face câte-o poznă, nu vă grăbiți să-i spuneți eternul „nu e voie”. Fiți atenți să nu pățească ceva rău, luați aparatul de fotografiat sau telefonul și imortalizați momentul. În adolescența lor, nu vă veți mai întâlni cu astfel de momente. Așa că, hai să dăm în mintea lor și să ne distrăm cu ei, controlat.