Mă consider un tip plin de umor, haios şi “şturlubatic”, însă fii-miu mă lasă uneori fără putere. Nu mai ştiu cum să mă măscăresc în faţa lui ca să fie distracţia distracţie.
Deja sunt AS în construit, sunt AS în reparaţii, curse cu maşini şi am nişte scheme când mă dau pe tobogan de va stă mintea în loc.
Eh, nu e suficient! Sunt momente în care nu are chef de jucării, ci ar vrea o joacă DE COMPLICI. Pentru asta am făcut un “dosar” anti-plictiseală care nu dă greş niciodată. Da, în marea majoritate a cazurilor, soaţa turbează de furie. 🙂
Vi-l dezvălui deşi aş putea cere bani serioşi 🙂
-
Îi facem farse soaţei
Asta e cea mai tare. O speriem, îi ascundem geanta, îi punem piese de construit pe jos ca să calce pe ele. Ştiu, nu e frumos, dar e distractiv tare. Da, soaţa se enervează rău.
-
Construim corturi în casă
Da, cu cearşafuri agăţate de mobilă şi canapele, ne construim adevărate fortăreţe. Ne înarmăm, spionăm sufrageria, ba chiar ne luăm şi pacheţel cu mâncare la noi. Da, soaţa turbează uneori.
-
Exersăm săriturile în apă, în sufragerie
Am umflat o saltea şi să vezi dibăcie în aruncări. Îmi e şi frică de momentul în care vom merge în concediu la mare. Îmi e şi frică. Da, din nou nervi.
-
Facem concurs de strâmbături
Nu ştiam că îşi poate contorsiona făţuca în asemenea hal. Uneori mă întreb cum reuşeşte. Soaţa nu se enervează.
-
Avem război de gâdilat
Râsetele se aud până în stradă şi lupta ţine, ţine şi ţine până gâfâim şi unul dintre noi cere apă. Nu e uşor. Soaţa nu turbează.
-
Facem “vânătoarea de comori”
Îi ascund prin casă diferite lucruri (de obicei fructe) şi îi dau indicii până le găseşte. E fascinant pentru el acest joc. Da, soaţa se umple de nervi. Uneori. S-a întâmplat să ne luăm cu altceva şi să uităm caisa între hainele din dulap. Ups…
-
Organizăm piese de teatru
Bine, la nivel basic… că are doar trei ani, dar vă jur că îl prezint de după perdea de vreo 20 de ori. Ca la marile spectacole de la cele mai mari teatre îl prezint. Şi el se şi simte pe măsură. Îşi umflă pieptul şi ne cântă de fiecare dată acelaşi cântecel. Nu, soaţa nu turbează.
-
Ieşim ca băieţii
Avem ziua noastră în care ieşim ca băieţii la terasă. Mergem amândoi, eu îmi iau o bere, el o limonadă. Stăm, povestim ca doi prieteni buni şi petrecem împreună mai bine de o oră. E parfum pentru suflet treaba asta. Da, se enervează teribil. De fericire 🙂
-
Citim poveşti în care noi devenim personajele principale
Când i-am schimbat lui Pinocchio numele cu al lui fii-miu a fost delir. Copilul tremura de încântare, iar eu, subestimându-l, am rămas şocat când m-a întrebat dacă eu sunt Gepetto. Da, soaţa e șocată. De fericire 🙂
-
Pictăm cu mâinile
Cine are nevoie de pensule atunci când talentul şi inspiraţia explodează din noi? Cine se mai gândeşte la haine, la parchet, la tot ce ne înconjoară? Noi sigur nu. Da, soaţa e turbată la maximum.
-
Organizăm concursuri de avioane de hârtie
Fac eu vreo 20-30 de avioane şi dăi, luptă! Rezultatul e un mare haos, dar distracţia compensează. Da, soaţa e cu nervii întinși. Nu ştiu cum se face, dar ea le strânge mereu… Mai trebuie să lucrez la asta.
-
Facem biscuiţi
Am eu o reţetă simplă cu care nu dau greş niciodată, aşa că atunci când al meu copil e plictisit tare, îi dau punga de făină, un bol, nişte apă şi, până bag eu biscuiţii la cuptor, îl las să îşi facă de cap. Ador să îl văd murdar din cap până în picioare, dar super fericit că a făcut şi el “treabă”. Da, soața turbează.
Acum plănuiesc o ieşire cu cortul. Prima oară o fac în curte şi mai apoi aşa cum se cuvine. Am pregătit totul: cort, saci de dormit, lanterne, tot, tot, tot. Îl duc la hotelul de o mie de stele. Tare curios sunt de reacţia lui. Revin cu detalii.
Voi ce complicități aveți cu copiii voștri?