Comportamentul uneori inacceptabil al copiilor provoacă adesea o stare imensă de nervozitate în rândul părinților. Chiar dacă suntem adulți cu acte în regulă, avem momente când suntem incapabili să facem față emoțiilor și, la orice gest sau faptă a copilului ne descărcăm pe el. Țipăm sau îl pedepsim, iar apoi experimentăm un sentiment profund de vinovăție, realizând că bietul de el nu a fost decât ultima picătură din paharul răbdării noastre. Dacă stăm bine și analizăm, constatăm că am stat prea mult în trafic, am întârziat la serviciu, șeful era și el nervos, iar când am ajuns acasă, vecinii s-au apucat să dea găuri în pereți.
Am păstrat toate aceste sentimente negative în noi, că deh! nu te poți certa cu șeful și nu vrei să-ți strici nici relațiile cu vecinii, pe când copilul… să sperăm că va ierta și va uita, deși aceste „căderi de tensiune” parentale nu trec neobservate pentru psihicul lui.
Ce trebuie să facem? Cum lucrăm și cum gestionăm această stare?
- Dacă izbucnirile de furie au devenit frecvente, gândește-te serios la motive. Poate că ești afectat de ritmul agitat al vieții, lipsa timpului/banilor, lipsa somnului sau lipsa vitaminelor din organism. Observându-te pe tine însuți, vei determina momentele în care ești deosebit de vulnerabil.
- După ce ai stabilit cauza problemei, concentrează-te pe modalitățile de a o rezolva – învață să „nu mergi până la capăt”.
- Găsește niște factori care să te potolească – ceva care nu te va lăsa să te dezlănțui. Acordă atenție rezultatului sau, mai degrabă, absenței acestuia: jucăriile sunt împrăștiate, patul nu este nici el făcut și tocmai ai călcat pe un titirez. Țipatul nu va funcționa oricum. Pentru a obține un rezultat diferit, trebuie să schimbi metoda. S-a observat: cu cât faci observațiile mai calm, cu atât sunt mai multe șanse să fie auzite.
În momentele de iritare, amintește-ți că ești un exemplu pentru copil. El se va comporta la fel. Ești gata să asculți un monolog nedrept, pe un ton ridicat din partea copilului tău în momentele în care nu te ridici la nivelul așteptărilor lui? Nu? Atunci respiră adânc…
- Practică modalități sănătoase de a scăpa de frustrare și nervi. A învăța să te controlezi este un proces care necesită timp, așa că trebuie să găsești un algoritm de urgență. Fie ieși la o plimbare pentru câteva minute, fie suni un prieten, fie te închizi în baie, fie faci 10 genuflexiuni. Găsește ceva ce ți se potrivește în caz de urgență, dar, în primul rând, trebuie să înveți să-ți conștientizezi starea de nervozitate.
Și totuși copilul te scoate din sărite. Ce faci? Cum să nu te descarci pe el?
- Înfrânează-ți furia. Dacă simți că ești gata-gata să explodezi, spune-ți: „STOP!”. E foarte important să te stăpânești. Spune-i copilului: „Sunt foarte supărat/ă pe tine acum. Trebuie să mă calmez. Hai să facem puțină liniște.„. Dacă te afli într-un loc public, cel mai bine este să ieși afară, să găsești un loc liniștit și să te retragi acolo pentru puțin timp. Copilul se va obișnui cu ideea că nu trebuie să rezolvi problemele în timp ce ești furios. Este o practică bună și pentru el. În timp, își va cere și el spațiul lui pentru a se calma.
- Distanțează-te. Dacă ești pe cale „să ucizi pe cineva”, trebuie să părăsești urgent locul incidentului. Dacă nu ai unde să fugi, întoarce-te cu fața la un perete (fără să-l vezi pe cel mic), încrucișează-ți brațele, închide ochii și stai așa o vreme. Chiar ar fi bine să- ți pui niște căști – cu muzică sau fără – pentru a arăta că nu ești încă pregătit să continui conversația. În acest fel, nu numai că obții răgazul necesar, ci arăți și un exemplu de calmare a furiei.
Dacă ești în spațiu liber, te poți întoarce și face câțiva pași, îndepărtându-te de conflict. În timpul mersului, creierul va fi forțat să se reorganizeze pentru a funcționa într-un mod diferit, iar nervozitatea va scădea puțin. Dacă situația îți permite și simți nevoia să țipi, fă-o – țipătul tău nu va mai fi îndreptat către copil, acesta va fi protejat, iar tu te vei detensiona, cu siguranță!
- Deconectează-te de situație. Tehnica arhicunoscută a respirației profunde și lente te va ajuta. Oxigenul blochează eliberarea de adrenalină și ajută la reducerea excitării. Poți privi orice îți face plăcere, cum ar fi cerul, o fotografie, un copac. Poți număra până la 10, poți recita o poezie, poți spune în gând o rugăciune sau poți spune o frază de genul: „Relaxează-te, totul este bine”.
O astfel de tehnică îți va permite să scapi temporar dintr-o situație stresantă, să te calmezi puțin, să-ți vii în fire și să analizezi comportamentul copilului și reacția ta la faptele lui.
- Nu crește „gradul de conflict”. Oricât de iritat ai fi, nu-ți insulta niciodată fiica/fiul și nu-ți exprima amenințări la adresa ei/lui! Mai înțelept ar fi să îi spui calm copilului că te vei gândi cum să-l pedepsești. Se știe că, așteptarea unei pedepse necunoscute afectează copilul mai mult decât amenințările goale și țipetele isterice.
- Privește situația din exterior. Imaginează-ți că ești un spectator la situația dată, acest lucru te va ajuta să „nu-ți pierzi capul”.
- „Ceartă-l pe muțește”. În loc să țipi și să dai din mâini, încearcă să-ți exprimi nemulțumirea în fața copilului doar prin mimica și gesturi pline de semnificație. Copiii vor înțelege sensul. Tăcerea îți va stinge rapid furia și supărarea. Iar dacă vei avea ocazia să te și vezi într-o oglindă, succesul este garantat. Vă va pufni râsul pe amândoi, veți salva relația și dezamorsa situația.
Dacă vei constata că motivul nervilor tăi nu a fost copilul, ci alte circumstanțe, cere-i scuze. Să nu-ți fie rușine să-ți ceri iertare! Nu este o slăbiciune, ci un gest normal față de o persoană dragă.
Pentru ca furia și nervozitatea ta să nu devină factori distructivi în relațiile de familie, lucrează constant asupra ta. Nu este deloc ușor când ai serviciu, probleme și când îți faci griji pentru cei dragi. Dar ține minte: dacă dormi suficient, îți faci timp pentru relaxare, pentru întâlniri cu prietenii, pentru hobby-uri, toată familia va beneficia de asta! Și oricând ai nevoie și ești pregătit, poți apela la un specialist.