Nu mă contrazice! Nu face asta! Nu te îmbraci cu ce vrei! Nu ai voie să colorezi acolo! Nu ai voie să faci nimic din ce nu îți spun eu! Eu sunt tatăl tău, faci cum zic eu! Ce va zice lumea despre tine?
Am crescut în lumea lui NU! Noi, părinții de azi, am crescut într-o lume plină de interdicții. Și nu doar interdicții impuse de societate, ci multe dintre ele chiar de către părinții noștri.
Poate că erau alte vremuri, dar vrem oare ca ai noștri copii să audă tot NU de la noi? Se întâmplă încă în multe familii. Micuții de azi aud de 100 de ori pe zi NU de la părinții lor. E foarte mult!
Și așa de simplu ne este, de multe ori, să transformăm un NU într-un DA! Sincer, chiar cred că e ușor.
Depinde doar de fiecare părinte în parte. Vreau să vă dau cazuri concrete, pe care le trăiesc eu în relația cu fiică-mea.
Dimineața, vrea o anumită ținută la școală. O fustă anume, alta decât ne-am gândit noi, părinții, să-i dăm. Un NU înseamnă tensiune, ceartă, lacrimi. Ar fi chiar atât de ciudat acceptăm să își aleagă singură hainele? Dacă e prea frig afară, îi punem o salopetă peste și, la școală, și-o poate da jos. Noi stăm liniștiți, copilul e fericit. Iată soluția! E simplă, la îndemână. Trebuie doar să acceptăm că și copilul nostru are opțiuni. Că vrea anumite lucruri, că are temperament.
„Tati, te rog să mă ajuți la desenul ăsta!”, îmi cere Sophia, după o zi istovitoare pentru mine. NU e cel mai simplu răspuns pe care aș putea să i-l dau. De ce să mă ridic de pe canapeaua confortabilă? Pentru că acest NU, repetat de atâtea zeci de ori pe zi, va lăsa urme în mintea copilului meu. Urme pe viață.
Sunt situații și situații, dar, de cele mai multe ori, NU-urile noastre sunt absolut gratuite. Le spunem pentru că așa suntem obișnuiți, că așa am fost crescuți, că e mai simplu. Ne batem, însă, cu pumnul în piept că vrem să creștem lideri. Îi creștem cu DA. Cu accept, cu insuflarea încrederii, cu apropiere și, în același timp, autonomie.
Vrea să facă o chestie aparent periculoasă? NU-ul se poate transforma în HAI SĂ ÎNCERCĂM ÎMPREUNĂ! Cu siguranță, chestia periculoasă nu va mai fi așa.
Vrea să facă o chestie într-un moment nepotrivit? HAI SĂ ÎȚI EXPLIC DE CE NU E BINE ACUM! ÎȚI PROMIT, ÎNSĂ, CĂ O FACEM ÎMPREUNĂ MAI TÂRZIU.
Sunt mii de exemple pe care vi le-aș putea da despre NU-urile absurde pe care le spunem copiilor noștri. Mii.
Danonino e una dintre primele companii care a înțeles cât de important e DA-ul în viața unui copil. Au multe campanii prin care încearcă să-i facă pe părinți să înțeleagă că trebuie să dezvolte copii autonomi. Copii care mâine vor fi lideri. Ultima campanie, în acest sens, e “Descoperă puterea unui simplu DA”, prefațată de cuvintele Otiliei Mantelers– expert în parenting. Vă rog citiți-le!
“Ființele umane au înscrise în gene două nevoi esențiale de dezvoltare emoțională: nevoia de atașament și cea de autonomie. …. Copiii sunt conștienți că sunt dependenți de părinții lor, ceea ce, de pe o parte, le dă siguranță și confort, dar îi poate și frustra. De aceea, ei au nevoie de la cei care îi îngrijesc de încurajare pentru a face lucrurile singuri, a vedea lumea cu proprii ochi și a avea încredere în ceea ce simt.
Copilul își dezvoltă autonomia atunci când nevoile de atașament sunt îndeplinite. Cu alte cuvinte, copilul se desprinde de părinte și își permite să crească să devină responsabil și să cunoască lumea atunci când are siguranța că se poate întoarce la acesta în orice moment și că va fi primit cu dragoste.
Pentru a avea copii autonomi, și noi părinții trebuie să ne vizităm trecutul și să înțelegem câtă permisiune și încurajare am avut de la adulți pentru a ne simți liberi.”
Titlul articolului nu-mi aparține. Este al celor de la Mono Jacks. Reflectă, însă, tot ce am trăit noi, copii fiind, și încă mai trăiesc mulți copii și azi.
Spune-i DA, te rog eu mult! Și bucură-te de libertatea lui! E fabulos cum se transformă!