Vaccinarea copilului tău este doar decizia ta. Asumăți-o fie că ești pro sau contra!

sursa foto: http://adevarul.ro/
sursa foto: http://adevarul.ro/

Avem obiceiul să trecem de la o extremă la alta, să nu ascultăm argumentele unora și a altora, ci doar să condamnăm repede o opinie diferită de a noastră. Ne uităm atât ușor istoria și nu învățăm nimic din ea.

În ultima vreme, a fost o modă să spui cât de proaste și de rele sunt vaccinurile. Cât de mult pot dăuna sănătății copiilor noștri. Și, în doar câteva luni, prin doar câteva postări pe internet, o istorie de sute de ani de medicină a fost dată uitării. În urmă cu 100 de ani, părinții se rugau să le dea Dumnezeu o minune prin care să-și vindece copiii, de boli care, acum, sunt considerate banale. Între timp au apărut vaccinurile și nimeni nu și-a mai făcut griji de boli considerate în trecut mortale.

Pe de altă parte, Ministerul Sănătății arată cu degetul către cei care au ales să nu-și mai vaccineze copiii, unii dintre ei fiind formatori de opinie. Este epidemie de rujeolă și ministerul acuză. O metodă clasică deja. Alții sunt vinovați, nu noi. Citeam că, de fapt, cazurile de epidemii apar nu la copiii nevaccinați din familii educate (că trebuie să te documentezi puțin înainte de a decide să nu-ți vaccinezi copilul), ci în rândurile familiilor foarte sărace, lipsite de informații și mai ales de igienă. Acestea nici măcar nu știu că trebuie să-și vaccineze copiii, pur și simplu, nu-i înregistrează nicăieri și nici nu le pasă.

Revin la acuzele ministerului. Ce a făcut acest minister, indiferent de culoarea politică, în privința celor care spun NU vaccinării? Ce a făcut pe acest subiect în ultimii ani? A lansat campanii cu argumente clare pentru vaccinare? A făcut dezbateri, a implicat medici care să le răspundă cu calm părinților alarmați? Ministerul acuză, dar nu liniștește populația, nu le dă siguranță părinților.

E în joc viața copiilor noștri, dar informații oficiale nu există.

Și ar mai fi ceva, poate alte zvonuri nefondate, la care, la fel, ministerul nu răspunde. Sunt vaccinurile de pe piața românească produse în țări din lumea a treia? Sunt aceste vaccinuri mult sub standardele europene? Sunt vaccinurile acordate gratuit cele mai proaste din lume? Dacă da, cum te aștepți, dragă Ministerule, să-și dorească părinții astfel de substanțe pentru copiii lor?

Singura manifestare pe acest subiect, din partea autorităților, a fost, parcă anul trecut, inepția de inițiativă a fostului ministru Bănicioiu. E „deșteptul” ăla care vroia o lege prin care să-i oblige pe părinți să-și vaccineze copiii. O cretinătate absolută, total neconstituțională și grav dăunătoare societății.

E decizia mea, deștepților, dacă îmi vaccinez sau nu copilul! Despre asta este vorba, de fapt. Doar despre asta!

Dar trebuie să ne asumăm clar această responsabilitate. Dacă îl vaccinezi, asumă-ți. Și mai mult, dacă alegi să nu-l vaccinezi, asumă-ți de două ori, pentru că e clar că îl expui unor forme mai grave ale unor boli aparent banale. Poate îl ferești, însă, de cancer. Nu știu.

Pune mâna și citește, părinte, cere informații oficiale, vezi studii, analizează. Nu te lua după Mândruță, care urlă că vaccinurile sunt perfecte, sau după Steer care tună și fulgeră că vaccinurile îți omoară copiii. Analizează singur, că de aceea ai cap pe umeri și e doar copilul tău, nu al altcuiva. Nu-i lăsa pe cei de pe facebook să-ți decidă soarta copilului tău.

A-ți vaccina sau nu copilul trebuie să fie strict o DECIZIE PERSONALĂ.

Am să-ți spun ce am făcut eu, deși insist să nu mă iei în seamă și să decizi doar tu pentru copilul tău. Am ales să-i facem toate vaccinurile obligatorii, cumpărând tot ce e mai bun în piață. Aș face și credite, atunci când e vorba despre sănătatea copilului meu. Dar atât, nu i-am făcut niciun vaccin opțional. Am luat decizia asta după îndelungi consultări cu specialiști, cu medici apropiați nouă și deștepți.

Încă avem dileme în privința HPV-ului. Aici mi se pare că nu dispun de toate informațiile. Vom mai vedea. Mai avem timp să ne gândim. Însă, documentarul de mai jos m-a pus rău pe gânduri.