Soață-mea, mereu surprinzătoare! La fiică-mea, nimic surprinzător.

Dimineață de week-end, în care îți dorești să dormi mult, mult, mult. Mă trezesc la 6.30 în fiecare zi de lucru, așa că aștept sâmbăta ca pe Sfintele Moaște. Măcar să pup și eu… o oră de somn în plus.

Pe la 8.00, mă trezesc brusc. Niște degete ascuțite ca o șurubelniță îmi căutau ceva prin nas. Nu știu ce anume. Doar că mă deranjau profund. “Tati, trezește-te că e târziu!”. Mda, era târziu pentru ea, care, deja, se săturase să se joace singură de vreo 30 de minute. “Trebuie să te joci cu mine!”.

“Mama ta de copil!” mi-am spus în gând, dar pe ea am strâns-o tare în brațe. Cu ochii cârpiți de somn, m-am coborât din pat. Era doar 8.30 și, în noaptea care tocmai trecuse, visasem că mă voi trezi după 12.00. Hm. N-a fost să fie! Arar visele se transformă în realitate.

“Stai să-mi fac o cafea, să mă dezmeticesc și apoi ne jucăm ce vrei tu!”. Iar îmi vine în cap un “mama ta de copil!”, așa că o strâng și mai tare în brațe și o și pup pe păr. Doar e a mea și a mamei ei.

În drumul spre bucătărie, mă lovește un miros ca cele mai tari mirosuri din vise. Măi să fie, totuși, mai sunt și vise care devin realitate!

Maică-sa, cea pe care eu o pomenisem deja de două ori, gătea de zor. Cafeaua era deja făcută și aburea în căni, iar ea învârtea într-o tigaie ceva nemaivăzut la noi în casă până atunci.

Între două felii de pâine, pusese niște ouă ochioase. Da, chiar așa se numesc: Ouă Ochioase, de la Agricola, îmbogățite natural cu luteină, care provin de la găini hrănite cu un mix de furaje, conținând lucernă. Și fac bine la ochi. V-am mai povestit eu aici de ce sunt atât de șmechere ouăle astea.

N-am putut să mă abțin. Chiar dacă era cu tigaia în mână!!! (atenție bărbați la astfel de momente!), am îmbrățișat-o și am pupat-o și pe ea pe frunte. „Bună dimineața, mama monstrulețului!”

Am primit un scurt “Lasă-mă în pace, nu vezi că am tigaia pe foc? Gătesc de o oră deja!”.

Am lăsat-o.

M-am retras pe canapea să-mi beau cafeaua.

Monstrulețul, însă, nu m-a lăsat pe mine în pace și a venit repede să sară pe burta mea. Doar e locul ei preferat din toată casa.

După 15 minute de așteptare și 29 de sărituri pe burta mea, micul dejun era gata. Genial arăta. Iar gustul era pe măsură. Bine, bine de tot a fost. M-am simțit ca la un restaurant de lux care îți îndeplinește toate visele gastronomice.

Am înfulecat aproape pe nerăsuflate. Apoi, m-am apropiat din nou de mama monstrulețului și am pupat-o: “Mulțumesc, draga mea! A fost foarte, foarte bun! Și te rog să mă ierți că am gândit strâmb despre tine cu noaptea-n cap!”.

M-a iertat. Doar ne știm de 10 ani cu bune și cu rele. N-am iertat-o, însă, eu pe fiică-mea. A trebuit să împart cu ea deliciul matinal. Și asta… nu poate fi iertată! 🙂

Cum sunt diminețile voastre de week-end? Tot cu degete în nas? Sau doar cu delicii culinare?

PS: Bineînțelesc că am iertat-o și pe cea mică. Și, după ce am spălat vasele cu toții, ne-am și pus pe dans. Că, în week-end, așa ne place: să ne bucurăm de noi, de inelul ăsta perfect creat în jurul celor trei din familia noastră.

Și oricum, de ceva vreme, dansul este doar în trei. Că nu mai ai, frate, loc de monstruleț!

Dă-i [play] melodiei ăsteia să mă înțelegi. Îți provoacă o stare de bine, bine. Chiar și dacă dansați în trei.