De cuplu: noi, bărbații, suntem așa de ușor de prostit!

sursa foto: http://www.popsugar.com/
sursa foto: http://www.popsugar.com/

Ştiaţi că se apropie Crăciunul? Ştiaţi, clar ştiaţi, dar na… mai e mai bine de o lună până atunci. La mine timpul ăsta se cam comprimă, în opinia soaţei, așa că mă pregătesc din vreme.

Avem de vorbit cu Moș Crăciun pentru patru copii și na… în decembrie sunt sigur că nu voi câștiga la Loto nici eu nici lady soția. Cumva m-a convins că e bine să ne „întâlnim cu Moşu’’” din timp, așa că treci și cumpără și iar cumpără că… toți au fost cuminţi, nu?

Alta era ideea materialului. Da, noi, bărbații, suntem așa de ușor de prostit! Sau mai bine spus: da, și bărbații pot fi prostiţi de fiecare dată când vor partenerele lor!

Cum m-a prostit să mă apuc de pe acum să umplu coşul de cumpărături cu jucării și multe alte jucării, anul trecut m-a prostit de am rămas în istoria familiei și a prietenilor. Să vă povestesc…

Se făcea că ne aflam în minunata zi de 4 sau 5 decembrie. Mai era până la Crăciun o grămadă, dar uite că îmi sună telefonul. Soția!

-Iubitule, dacă te rog eu mult, poți să vii să mă iei de la muncă pentru că avem ceva de cărat și nu mă descurc singură.

-Sigur că vin. Ce avem de cărat? Mă și gândeam că a cumpărat iar ceva piesă de mobilier că nu era prima dată când îmi făcea surprize de genul…

-A lăsat la mine Andreea (prietena ei), cadoul de Crăciun pentru soțul ei și na… e mare și n-am cum să-l car singură. Plus că e foarte fragil.

-Gata, şefa! Vin!

Și m-am dus. A ieșit a mea din instituţie cu un pachet cât o zi de post. Mareeee, mare de tot. Cobor din mașină, îl iau și îl pun în portbagaj într-o poziție sigură, la indicațiile soției. Dau să plecăm spre casă și ne sună un prieten care ne cheamă într-o vizită scurtă.

-Mergem? O întreb.

-Mergem!

Ajungem la om acasă și, pe vremea aceea, aveam o problemă cu închiderea centralizată la mașină… Nu funcționa neam. Așa că a trebuit să car cadoul pe scări până la etajul patru. L-am cărat. Am stat ce am stat pe la prietenul ăsta, după care îi vine soaţei ideea că ar trebui să și mâncăm ceva că acasă frigiderul e cam porno.

-Mergem la un restaurant să mâncăm ceva?

-Mergem, îi spun.

Deja mă gândeam că iar trebuie să car cutia aia după mine… „Lasă că parchez cumva în faţa geamului de la local și voi fi atent”. Pe cine credeți că am prostit? Am intrat cu cadoul în local, evident…

-Te rog să ai grijă să nu bruschezi pachetul!!! Mă tot avertiza soaţa.

-Doamne, dar ce-i fac? Oricum, ce e înăuntru? Știi? Ce i-a cumpărat?

A stat puțin să se gândească, insesizabil pentru mine la vremea respectivă, și cu un aer ferm și convingător mi-a spus:

-Un set de pahare din cristal!

Acum îmi vine să râd, dar atunci, recunosc, am fost șocat că o soție mai cumpără așa ceva pentru soțul ei. „Mă rog, nu e treaba mea, mi-am zis”…

Am mâncat bine și, în sfârșit, să mergem și noi acasă. Eh… n-am ajuns acasă. Am ajuns la niște vecini care ne-au invitat până la ei să bem un pahar de vin. Ne-am dus… că n-aveam obligații, copii și alte cele. Evident, cadoul după noi! Am plimbat cutia aceea împachetată frumos de m-au trecut toate apele.

Toată lumea ne întreba ce e acolo și eu ferm și convins le serveam povestea cu cadoul Andreei pentru soțul ei. Toată lumea m-a crezut, sau cel puțin așa credeam eu… De fapt toţi râdeau de mine şi nu îmi dădeam seama…

Într-un final, am ajuns acasă. Am pus cutia pe jos, lângă bibliotecă și acolo a stat până în sfânta zi de Crăciun!!! Nu am avut voie să mă apropii de ea, să o mişc, nici măcar să mă uit în direcția ei!

-„Dacă se sparge vreun pahar, îți vinzi un rinichi să îl cumperi înapoi! La un metru de ea să-mi stai!” Asta auzeam mereu…

Andreea m-a sunat cu două zile înainte de Crăciun să mă întrebe dacă poate să vină pe 25 decembrie dimineața să ia cutia, iar eu, băiat finuţ, m-am oferit să i-o duc.

-Nu, e ok. Am eu drum în zonă și trec eu să o iau.

-Ok…

A venit Ajunul, am împodobit bradul și îmi făceam planul cum să pun sub el cadoul soției. Mă gândeam că mă fac că dorm și aștept până adoarme ea ca să nu mă vadă când acționez. Da, știu, suntem adulţi, dar pentru noi Crăciunul este la fel de important ca în copilărie. Nimic nu s-a schimbat și asta mă bucură mult.

Buuun… Mă fac că adorm și ce credeți? Chiar adorm! Cumva cred că a lucrat subconştientul meu și pe la 4, așa… m-am trezit buimac. M-am uitat lângă mine și a mea dormea tun. M-am ridicat subtil din pat și am ieșit în sufragerie lângă brad să îmi duc planul la bun sfârșit.

Ei ce să vezi comedie că acolo trona „cadoul Andreei pentru soțul ei”. M-am uitat de două ori să fiu sigur că nu îmi joacă somnul feste, dar nu, nu îmi juca. Cutia mare și grea pe care am purtat-o în trei vizite și care a stat aproape o lună lângă bibliotecă sub nasul meu era acolo. Nu îmi puteam lua ochii de la ea, neam! Am pus și eu cadoul meu lângă cutie și am zis că nu-s copil, că nu-s nebun și că merg să dorm. Dar cine a mai putut?

Știți cum sunt cei mici care nu vor să doarmă în noaptea de Ajun ca să îl prindă pe Moș Crăciun? Ei, așa eram și eu. Până pe la 6, m-am întors pe toate părțile și n-am mai rezistat. Am trezit-o pe soție cu gălăgie mare. Am început să strig prin casă că a venit Moşu’! Da, așa am făcut!

Am crezut că mă mănâncă de viu, dar s-a prins de ce am apucături de astea de nebun și a început să râdă în hohote.

-Ce te-a prostit Moşu’ și anu ăsta…. Tot așa îmi zicea. Și râdea.

DAAAA! Cadoul ăla era, de fapt, pentru mine. Și eu am avut grijă de cadoul meu mai bine de o lună! Să nu se spargă, să nu se supere Andreea. Ce mi-am luat-o!

Am rupt ambalajul într-un mod frenetic. Ce cărasem eu atât de mult? Ce putea să fie atât de greu? Ce putea să fie atât de fragil? Cum să mă las prostit în așa hal? Cum să fiu eu singurul care nu știa ce se întâmplă? Cum? Cum? Cum? Rupeam hârtia că multă mai era și BANG!!!! De sub ambalaj, mi-a picat un CD și apoi în toată splendoarea s-a văzut o altă cutie pe care scria mare PS4!!! (play station 4)

Frate, cum să n-o iubești?

PS: Da, încă sunt șocat că m-a tradus ca la grădiniță.

PPS: Da, toți prietenii au râs de mine și încă mai râd.

PPPS: Da, noi bărbații, putem fi prostiţi de partenerele lor ori de câte ori ele vor cu adevărat să facă asta.

PPPPS: Poate o conving pe lady soţia să vă povestească pas cu pas cum a cumpărat cadoul. E şi mai haios…