Fericire mare în poza asta, dar greu a fost până acolo.
Vreau să dezbat una dintre problemele relativ importante cu care se confruntă familiile cu copii mici: să-şi ia sau nu piticii în vacanţă cu ei. Să stea departe de ei o săptămână şi să sufere de dor sau să-i ia în vacanţă şi să se întoarcă mai obosiţi decât au plecat? Pentru că să-ţi iei copilul în concediu, credeţi-mă, este o mare aventură.
Dar să vă relatez un caz concret, trăit pe propria piele.
Am fost în vacanţă cu Sophia. Zece zile, în Spania. Două zboruri dus, cu escală, două zboruri întors, zece zile de îngrijire permanentă a piticii şi una bucată soţie cu picior „defect”, prins în orteză. Fără ajutor, fără bunică, fără bonă. Se putea o speţă mai complicată? Eu zic că nu!
Aşa că am fost un fel de erou şi nu vreau să fiu modest în acest caz, pentru că m-am spetit enorm. Am cărat copil, am cărat bagaje, am cărat soţie! Am cărat tot!
Dar să le luăm pe rând:
1. Zborul.
La dus, a fost parfum. Sophia a dormit vreo trei ore, până la Paris, unde am avut escală. A dormit în braţele mele, a fost perfect. Am dormit chiar şi eu. La întoarcere, însă, dezastru. Nu a închis un ochi, a făcut circ în avion, s-a plimbat tot timpul pe coridor, a „cerşit” biscuiţi de pe la alţi pasageri, am supravegheat-o permanent, m-a epuizat.
2. Escala.
La dus, parcă umbla cu somnul după ea. Am aşteptat în aeroport alte trei ore pentru legătură şi a mai dormit vreo două. Mi-a adormit în braţe, uitându-se la avioane. Apoi a stat liniştită chiar şi pe o bancă de aşteptare. La întoarcere, n-am mai avut timp de poze. Parca înghiţise baterii. A colindat toate magazinele şi a trebuit supravegheată tot timpul. Pleca, de exemplu, cu obiecte din magazine, pe care eu trebuia să fiu atent să le returnez.
3. Vacanţa.
A fost superb. Greu, dar superb. Sophia a fost un îngeraş. A acceptat să stea ore bune în scaunul pentru copii din maşina închiriată sau în căruţ.
Un sfat pentru părinţii aflaţi în aceeaşi situaţie: căutaţi să aveţi un căruţ foarte uşor. Pliabil, fără multe accesorii. Trebuie să puteţi să-l băgaţi în portbagaj, să nu fiţi nevoiţi să ridicaţi multe kilograme.
Apoi, e bine să aveţi o pătură cu voi. Vremea rea vă poate surprinde departe de casă, aşa că pătura vă rezolvă problemele. Sophia a fost perfect îmbrăcată tot timpul. Nu a răcit deloc. A fost foarte bine.
În privinţa mâncării, căutaţi restaurante cât mai bune. Arde la buzunare, dar copilul este cel mai important. Alegeţi peşte proaspăt şi multe legume, nu mâncăruri grele. Copilul este foarte pofticios şi va refuza, în 90% din cazuri, mâncarea lui specială. Va vrea să mănânce din farfuria voastră. Sophia nu suportă mâncarea la borcănele, celebră. Aşa că am împărţit totul. Evident am evitat dulciurile, dar peşte a fost aproape la fiecare masă. I-am dat să guste puţin şi din celebrul jambon spaniol. Carne macră, în cantităţi foarte mici. Mult mai bună, totuşi, decât alimentele procesate.
În privinţa somnului de seară, însă, am fost „sclavii” copilului. Ne-a făcut programul, trebuia să mergem cu toţii la culcare odată cu ea. Aşa că, de la distracţiile nocturne, ne-am luat „adio”.
Una peste alta, a meritat. Pentru noi, a fost o vacanţă extraordinară. Ne-am bucurat de frumuseţea locurilor noi, dar şi de dragostea copilului nostru. O dragoste fără de care nu putem trăi, nici măcar câteva zile. Am simţit dorul arzător în mici escapade şi ne-a fost foarte greu. Aşa că, pentru Spania, ne-am luat inima în dinţi şi am riscat. A fost, însă, alegerea corectă. A fost obositor, dar am avut tot timpul inima plină de iubirea piticii.
Aşa că sfatul meu este să riscaţi şi voi.
Mergeţi cu copilul în vacanţă.
Ideal este să aveţi şi un ajutor ca să puteţi să aveţi şi momente doar în doi. Fiţi prevăzători în privinţa alimentaţiei micuţului şi în privinţa hainelor pe care le poartă. O indigestie sau o răceală poate fi îngrozitoare şi vă distruge vacanţa.
În rest, savuraţi dragostea lui.