El e Iulian. Habar n-am cu ce se ocupă, habar n-am cum arată, nu îl cunosc personal, dar este foarte, foarte tare!
Este posesor de soție, trei copii- un băiat, două fete, și un motan. Lucrează, are un program infernal, dar reușește să fie Taticool!
Iată cum arată o zi din viața lui, relatată și scrisă chiar de el și trimisă mie, pentru blog.
Îmi place chiar și umorul lui! Cât despre seninătatea pe care o emană… să nu mai vorbim. E genial!
Bravo, dragule!
„Ieri, doamna mea a plecat devreme la serviciu, așa că am simțit ce trebuie să simtă un parinte singur (cu 3 copii).
Am trezit copiii, am preparat un mic dejun rapid (a se citi cereale cu lapte), le-am pregătit niște sandvișuri.
Cu greu i-am convins să meargă la spălat. Unul a reușit singur. Ceilalți 2… au avut nevoie de convingere.
Urmează îmbrăcatul.
-Tatiii, nu găsesc nicio bluză.
Scot una random din coșul de rufe spălate, dar necălcate. Merge și-așa. Pantalonii de ieri, iarăși, sunt un pic murdari în genunchi, dar sunt preferații lui. Csf? Ncsf… One down, two more to go.
Niciodată fetele nu pot merge îmbrăcate cu ce le propun eu, niciodată rochița sau bluzița aia nu sunt culoarea sau forma care trebuie. Eu încerc să le ajut să se imbrace, că deja suntem în întârziere, dar ele NU, ele insistă să se îmbrace singure.
Pisica plânge că nu mai are mâncare. Ghinion amice, cutia s-a terminat și n-am timp să merg să-ți cumpăr alta. Azi trăiești cu aer și apă. Nu, hai uite și niște lapte! Se uita la mine de parcă i-am pus în castronel otravă.
Alergăm la mașină, îi las pe cei mari la școală. În 5 minute, începe prima oră, dar ei merg de parcă îi așteaptă ghilotina… Apare o mămică cu copilul, și ei pe fugă. O rog să-i ducă și pe ai mei la pas mai rapid, că eu mai am unul de livrat.
Apoi, fuga la grădiniță. Cea mică n-a avut nimic de comentat, de data asta. Incredibil…
Fac o pauză de țigară. 5 minute de relax.
Urmează câteva ore lungi la birou, cu o ședință la sfârșit de zi care nu se mai termină.
Doamna îmi scrie că azi ajunge mai târziu. No worries, ne descurcăm noi.
Fuga la grădiniță.
De pe hăinuțele ei, am putut vedea exact ce au avut la prânz. O zgârietură urâtă chiar lânga ochi îmi zice ca s-a și jucat. Bun. Hai după restul turmei!
Cei mari se jucau în curtea școlii. Nici nu m-au băgat în seamă când am ajuns. Aveau lucruri importante de discutat cu colegii lor. După doar o oră de convins, am reușit să-i urc pe toți trei în mașină.
Hai acasă! Ne descălțăm, ne dezbrăcăm, ne spălăm pe mâini.
Hai să verificăm temele, mai aveți ceva pentru mâine de făcut sau ați terminat la afterschool? Cel mare a terminat. Bun, ți-ai câștigat jumătatea de oră de Minecraft!
Soră-sa nu era gata. Hai să vedem! După 45 de minute, și-a câștigat și ea dreptul la o jumătate de oră de filmulețe stupide pe Youtube cu adulți care desfac și se joacă cu jucării.
Pfft. Jumătate de oră de liniște. Îmi torn un pahar cu vin. Ce bine merge…
Tatiiii, ne e foame! OK, ce vreți? Sorry, pizza nu avem. Ce ziceți de niște toast cu șuncă și cașcaval topit? Merge!
Pe la 19:30, apare doamna.
Hai să pregătim copiii de culcare. Aceeași poveste, în reverse.
După multe convingeri, copiii se spală, se schimbă în pijamale și se bagă în pat.
Abia aștept să văd și eu ultimul episod din serialul ăla…
Îi pup pe toți. Soția stă un pic cu fetele, eu stau cu cel mare.
Tati, eu sunt gras? Nu, dude, nu ești gras. Poate doar un pic așa… pufos. Tre’ să faci mai mult sport. Mai mergi la basket, nu? Da, în fiecare marți la 12. Merg de la școală la sala de sport și, după aia, mă duc la afterschool. Excelent, continuă tot așa! Noapte bună, tati! Noapte bună, buddy!
Pe la 3 am mă trezesc. Încă am ochelarii pe față și spatele mă doare îngrozitor. Îmi dau seama că am adormit cu fiu-meu în pat. Al dracu’ pat mic. Urc în dormitor, și ea a adormit cu fetele, dar a reușit să ajungă în patul nostru mai devreme decât mine.
Serialul meu va trebui să aștepte. Mă bag în pat și astept cu nerăbdare soneria telefonului să sune. Mai sunt doar 3 ore de somn.
Adorm zâmbind la ziua asta luuungă. Așa grea cum a fost.
Mamă, cât de mult îmi iubesc familia!”
PS: Îmi scrie Iulian, în completare: „De obicei, haosul ăsta se împarte la doi. Alteori, doar ea e cea care se ocupă de toți. Dar și eu trec prin momente de părinte singur… cu trei copii. Că trebuie să ne susținem între noi să le facem pe toate. Și familie și carieră.”