Afară sunt încă 30 de grade, iar fii-miu vorbește zilnic la telefon cu Moș Crăciun. Ba chiar și noaptea!!! Asta este situația. Ce să fac? Mă distrez copios!
Minunea asta de treabă se întâmplă deja de vreo 3 săptămâni și a început simplu, când a dat peste un Moș Crăciun decorativ în timp ce căutam ceva prin niște cutii depozitate. S-a uitat la păpușa aceea puțin contrariat. Clar, nu mai ținea minte nimic de anul trecut și nu înţelegea ce e cu barba, cu hainele acelea groase și roşii, dar mai ales nu înţelegea de ce o păpușă stă ascunsă de el.
I-am explicat frumos că nenea acela bătrân îi aduce lui cadouri iarna, în noaptea de Crăciun, că vom împodobi bradul, că vom alege împreună globurile, că mami va face cozonaci și că toată familia se va reuni. Deja, când îi povesteam m-a și luat cumva dorul. Pe el ce l-a interesat? Cuvântul cadou!
Nu am scos de la naftalină eterna placă cum că Moș Crăciun vine doar la copiii cuminţi că mi se pare o formă puerilă de şantaj. Sincer acum… Că e cuminte, că nu e, ceva ceva tot va găsi sub brad. Țin minte din copilăria mea năzdrăvană că ai mei mereu mi-au spus că n-am să primesc nimic pentru că n-am fost cuminte și în noaptea de Crăciun, când vedeam câte cadouri sunt doar pentru mine, mă întrebam cum de ei au promis ceva ţinând cont că m-au mințit un an întreg… Aşa că am zis pas acestei povești.
Bun… Cum din toată descriera mea cu Crăciunul, al meu fiu a reținut doar cuvântul cadou, de când se trezește și până se culcă, fără să îl fi învăţat noi, cum găsește un telefon prin casă îl pune la ureche și îl auzi:
-Alo, Mociu, cadoi, pa. (Alo, Moşu’, cadou, pa)
Sau:
-Alo, Mociu, da, da. Cadoi, da. Mumu, da. Mumu. Bus ci anu-anu. Da. Pa! Mama, cadoi. (Alo, Moşu’, da, da. Cadou, da. Mașină, da. Autobuz și avion. Da. Pa! Și un cadou și pentru mama)
Vă dați seama cam cât am râs cu soția mea pe tema asta. Mult de tot. Și încă râdem aproape în fiecare zi. Ba chiar ea îl și îndeamnă să îl sune pe Moşu’ și să-i spună să nu îi uite pe bunici, pe verişorii lui, pe prieteni sau pe rude. Execută ordinul fără doar și poate. Cumva, el și Moşu’ au deja o relație.
Treaba s-a complicat, însă, într-o seară. De obicei, când merge la culcare duce cu el câte o jucărie. A dormit și cu un excavator în pat, cu o sticlă, cu o lingură de lemn… cu ce i s-a părut lui interesant. Eh, în seara despre care vă povestesc a luat cu el un telefon de jucărie.
Toate bune și frumoase, mama lui l-a pus în pat și a zis că îi ia aparatul după ce adoarme tun ca să nu iasă cu supărare. Cumva… a uitat… Ne-am dus și noi la somn, iar pe la 4 dimineața auzim prin audiofon cum prințul nostru bolborosea ceva. Iniţial nu ne-am dat seama ce zice, dar într-o secundă totul a devenit clar.
-Alo, Mociu, cadoi, pa, pa. Nani, pa!
Mama lui a ajuns la el imediat, l-a luat în brațe și l-a întrebat:
-Ce faci, mami? Ai vorbit cu Moşu?
-Da. A sunat. Moşu sunat.
Așa că, dragă Moș Crăciun, știu că încă sunt afară 30 de grade, dar dacă îți dezamăgești cel mai mare fan ești mâncat!