Are multe defecte. Da, așa voi începe un articol care, după titlu, ar trebui să fie un elogiu.
Are la defecteeeee! Nu face aia, nu face aia, muulte nu face. De 11 ani suntem împreună, căsătoriți de 9, așa că… i-am cam descoperit toate defectele. Zic eu… cine știe!
Dar are niște calități care eclipsează toate defectele astea. E deșteaptă, e un partner de încredere, e cel mai bun prieten, e o mamă grozavă.
Și… foarte tare la ea: e mereu surprinzătoare! Jur! Surprize mai mari ca nevastă-mea nu mi-a făcut nimeni în lumea asta. Bine, unele dintre ele și neplăcute, precum atunci când m-a încuiat pe-afară câteva ore sau a uitat să-și facă ITP-ul la mașină și eu trebuia să i-o duc în service, dar nu despre ele voi vorbi azi.
Vreau să vă povestesc despre surprizele pe care mi le face de ziua mea. Nu sunt chestii costisitoare, ci geniale, surprize care arată că îi pasă, că s-a pregătit, că s-a stresat. Și astea sunt cele mai frumoase cadouri, cele de care îți vei aminti toată viața.
Prima mare surpriză a fost în 2008. La 10 mii de metri înălțime, în avion, de ziua mea, m-a cerut în căsătorie. Ea pe mine!!! Că eu nu prea găseam locul ideal pentru un așa moment. Lasă că l-a găsit ea! La 10 mii de metri înălțime.
Apoi, când am împlinit 30 de ani, mi-a făcut cadou un salt cu parașuta. A costat-o doar vreo 200 de euro, dar a fost cea mai tare experiență din viața mea. Era însărcinată în 7 luni și m-a trimis să sar în gol. Colegii mei de la acea vreme, Mircea și Cabral, s-au prăpădit de râs. Normal! Și eu aș fi râs, dacă n-ar fi fost vorba chiar despre mine!
Anul trecut, m-a așteptat acasă, împreună cu fiică-mea, cu artificii și confetti. Atât de multe și au făcut un haos atât de mare, încât și acum mai adunăm la ele.
Anul acesta, ziua mea a început prost. S-a cam făcut că plouă. Mi-a urat „La mulți ani” dar atât. Nu tu o atenție, o măslină, ceva. Băi, nimic.
Au trecut orele, eu la birou, cu treabă. Apoi acasă. Tot nimic.
La un moment dat, se ridică la mine și spune ferm „Vreau să mă duci la un film!”. Eu, supărat, n-aveam chef de niciun film. Visam măcar o măslină.
„Te ridici acum și mă duci la film!”. Când ia fața de femeie serioasă, am învățat, din experiență, că mai bine fac cum zice. 🙂
Așa că am dus-o la film. La Afi, la Mall. Acolo a vrut. S-a dus și a luat chiar singură biletele. La VIP. Hmm! Aici, am simțit că e ceva în neregulă. Nu și-a cumpărat niciodată biletele singură.
In fine! Mă duce în sala de cinema. Doar noi! Băi nene, cât de prost să fie filmul pe care l-a ales?! Hai să zicem că era în timpul săptămânii, la VIP.
Începe filmul și când colo…. ditamai Taticool pe ecran, un montăjel cu ea și cu Soph, cu declarații de la mai mulți prieteni dragi. O chestie foarte sensibiloasă!
Spre sfârșitul filmului, apar și prietenii din clip. Unul după altul, în sala de cinema. Și cu un tort după ei. Sunt niște oameni foarte ocupați, dar probabil că le-a fost și lor frică de nevastă-mea. 🙂 Astfel nu-mi explic cum de au găsit timp să ajungă toți la ziua mea. Sincer.
Am devorat tortul, împreună, în restaurantul zonei VIP. A fost cu cântări, cu suflat în lumânări, cu tot ce trebuie. Asta după ce, o zi întreagă, a mea soață s-a făcut că plouă.
Una peste alta, a fost foarte, foarte fain momentul! Memorabil, așa cum reușește să-mi facă toate zilele de naștere de câțiva ani buni încoace!
Acum, sincer… nu știu ce mă mai așteaptă. Mi-e teamă de momentul când voi schimba prefixul, la 40. Dacă la 30, m-a pus să sar cu parașuta…. oare la 40??? Șoc!
PS: Mii de mulțumiri tuturor celor care s-au pus la mintea soaței mele și i-au fost complici în această poveste: Georgiana Oprea- Vertical Entertainment și Georgianei Netoi, de la Cinema City- Afi Cotroceni. Nu vă fac reclamă, ci doar vă mulțumesc!