Moș Crăciun nu vine la fiică-mea.

DSCF46111

La grădinița fiică-mii, Moș Crăciun nu vine anul acesta. De fapt, nu a venit în niciun an, până acum.

Știu, aparent, e șocant. Și pentru noi a fost, la început. Și nici nu are serbare de Crăciun. Nu învață poezii tematice sau colinde, nu se costumează în Crăciuniță, nu îi cumpărăm o ținută specială, nu are serbare.

Mai ales pentru bunici a fost o tragedie, în primii ani. Cum să nu învețe copilul o poezie? Cum să nu urce el pe scenă și să ne încânte cu un colind?

Păi ce grădiniță e asta?

Păi e Montessori și acolo e altfel. Diferit și șocant, mai ales în privința acestui subiect, dar foarte fain, dacă ai răbdare să asculți și să-ți pui niște întrebări. Și, evident, dacă ești deschis la minte.

La Montessori, „o serbare cu prezentatori, costume, scenete, poezii și cântece rostite într-un cadru fastuos reprezintă o sursă de stres pentru cei mici și ei trăiesc mult prea puțin bucuria momentului. De obicei, și pentru părinți, toată alergătura după costum, problemele legate de sumele mari impuse de astfel de evenimente și, foarte posibil, lacrimile copilului reprezintă o sursă de agitație. Astfel încât am ales de comun acord cu comunitatea noastră (părinți și copii) să organizăm… ieșiri la picnic sau la Zoo, bazar cu obiecte realizate de cei mici, întâlniri pline de bucurie cu părinții (uneori doar mamele sau doar tații :D), evadări în parcuri de aventură, adevărate ”șezători” la care am sculptat dovleci alături de părinți, spectacole pline de emoții, și piese de teatru atunci când cei mici și-au dorit-o…” (sursa articol).

Și oare n-au dreptate? Cât mai simți din bucuria festivității, când tu ești transpirat și cu buzunarele goale, după ce ai alergat ore în șir să-i cauți o rochie scumpă fetiței tale?

Și cum se simte copilul tău dacă uită un vers din poezie și se blochează? Iar ceilalți copii râd de el? Ce crezi că e în sufletul lui?

Iar de Crăciun este așa:  „În ceea ce privește tradițiile și ritualurile, am preferat să păstrăm misterul existenței unor personaje ca Moș Crăciun și  credem că acasă este principalul loc de formare al copilului în acest sens. Respectăm modul în care fiecare familie dorește sa trăiască sărbătorile și alegem să transmitem mai degrabă ideea că luna aceasta este un timp al dăruirii și al prieteniei – motiv pentru care, la Monterra, Moș Crăciun nu ne vizitează în persoană. Preferăm să povestim despre spiritul Crăciunului și bucuria de a dărui, urmând ca Moș Crăciun să vină în Ajun în fiecare casă în parte, acolo unde este așteptat. Considerăm că noi, fiecare în parte – prin cadourile pe care ni le facem, prin gesturile făcute, prin toate acțiunile noastre – păstrăm spiritul dăruirii, generozității și al bunăvoinței viu și credem că acesta este mesajul acestei sărbători. Din acest motiv, serbările noastre implică întreaga comunitate și copiii și părinții sunt rugați să participe făcându-și mici bucurii. Vorbim copiilor despre magia iubirii și a generozității și, mai ales, despre puterea de a crede în ceva invizibil dar extrem de puternic, o capacitate de care avem mare nevoie în viață: să credem în noi înșine, în iubirea necondiționată a familiei, în puterea prieteniei și în concepte care nu sunt tangibile dar sunt extrem de valoroase (dreptate, adevăr, frumos, bunătate….).”

Concret, sistemul ăsta are grijă să nu le aducă neajunsuri celor de altă religie decât cea creștină, oameni care n-au niciun motiv să serbeze Crăciunul, așa cum nici noi, creștinii, nu prăznuim sărbătorile islamice sau budiste.

Montessori reține esența Crăciunului, dincolo de religie: aceea de a fi generoși, de a fi mai buni.

Despre asta învață Prințeasa mea, în această perioadă. Și, împreună cu ceilalți copii de la ea din grupă, încearcă să fie generoasă.

SONY DSC

Creează ornamente de Crăciun, din tot felul de materiale reciclate, le fac după propria inspirație și pricepere pentru a le vinde în cadrul Bazarului de Crăciun. Iar banii strânși se duc către copii care chiar au nevoie de minunea Crăciunului.

Bazarul ăsta de Crăciun este. de fapt, toată petrecerea de la grădiniță de sărbătorile de iarnă. Părinții și copiii se strâng cu toții într-o sală, beau ceai și mănâncă prăjituri și vorbesc. Unii dintre ei chiar dau o mână de ajutor în confecționarea ornamentelor. La sfârșit, cumpără acele decorațiuni, care sunt minunate prin simplul fapt că sunt create chiar de către copiii lor.

Moș Crăciun va veni la Prințeasă. Dar, acasă, acolo unde suntem cu toții creștini, acolo unde petrecem exact așa cum vrem și unde îi transmitem exact ce vrem noi, părinții, din tradiții, nu ce vor alții.

Alții, cum ar fi la grădiniță, fac suficient. Și e bine așa. Cel puțin pentru noi.

Voi ce părere aveți despre abordarea Montessori?