Victorieeeeeeee!!!!! Victorieeeeee!!!!
Sunt un zeu! Sunt un magnific! Sunt cel mai tare din parcare când parcarea este plină! Sunt unicul, inegalabilul învingător!
A dat Ronaldo trei goluri cu Atletico? Ce ne-am mai bucurat unii dintre noi, dar ce să vezi? Îi sunt net superior! Mă uit la el din stratosferă și îi râd în nas. Nu sunt un talent nedescoperit al fotbalului, DAR am scăpat de suzy for ever and ever!
VICTORIEEEEEE!!!!!
Fi-miu a fost mai dependent de suzetă mai ceva ca tac-su de soaţa lui… N-am crezut că vom putea scăpa de ea vreodată. Ba chiar mi-l și imaginam la grădiniță cu ea și cu groază mă gândeam că și în clasa 1 mi-o va cere.
Atât de gravă a fost situația și la fel de multe au fost modalităţile încercate de a o înlătura pe prima lui iubită din viețile noastre. (promitem să nu facem la fel cu fetele care-i vor ieși în cale. :))) ). Ba chiar i-a dat şi nume, atât o iubea. „Awe-awe” se numea răposata dragoste.
De o vreme a început să vorbească. Stătea cu suzeta în gură și nu-i tăcea gura. Am zis, gata! Trebuie să scăpăm de ea că nu se mai poate. Acum e momentul! Încet, încet, am început să-i spunem că nu înțelegem ce vorbește, să o scoată pe suzy și să repete. Am instruit pe toată lumea să facă la fel. Ce să vezi că ne asculta. O scotea, spunea ce avea de spus și o înfuleca la loc. Bine… la cât vorbește fi-miu, a stat mai mult cu ea prin mână sau era aruncată pe jos. Noaptea ce se mai iubeau ei nestingheriţi.
Am început să îi spunem că deja e băiat mare (un an şi zece luni) și că doar bebeluşii au suzy. Asta n-a prea funcționat. Se uita la noi, la suzy, și plin de convingere ne spunea că e bebe. Am renunțat să-i mai spunem obsesiv că e mare. I-o mai aruncam așa… din când în când că oricum nu funcționa.
În fiecare zi aproape, îi spuneam să ducă lucruri la gunoi. Bucurie pe el ca la balamuc. După ce ducea vreo două trei hârtii, îl rugam să o arunce și pe suzy că nu mai avem nevoie de ea. Ce credeți? Se prefăcea că nu mai știe unde e gunoiul… Doamne, ce râs mai era pe noi de comicul situației și ce panică ne apuca la gândul că n-avem nicio șansă să scăpăm de ea.
Pe una dintre ele, căci multe mai aveam, am tăiat-o. Da! Jumătate din suzetă s-a dus la gunoi. Vreun succes? Niet! Ba din contră! Ce plâns, ce jale, ce aruncat pe jos, el, copilul, ce aruncat pe jos tot ce prindea în cale. Era roșu la faţă ca un rac, ochii bulbucaţi și urla cât îl ţineau plămânii. Sincer, ne-am speriat. Am zis așa: frate, n-ai cum să chinui copilul în halul ăsta, trebuie să găsim altă modalitate.
Am găsit-o!!!
Acum trei zile, dimineața, după ce și-a băut laptele, am ieșit în curte, evident cu suzy la purtător. Degeaba am insistat să o lase în casă, că el Batman, Batman. N-am avut cu cine să mă înțeleg.
La un moment dat, în joaca lui, a scăpat-o pe jos. Am luat-o, am băgat-o în buzunar și, când mi-a cerut-o, i-am spus că a mâncat-o Maya. Maya este cățelul nostru, un labrador. Săraca Maya, am băgat-o la înaintare fără să aibă vreo vină. N-ar mânca o muscă, n-ar alerga o pisică… s-ar juca și punct. Buuun… A mai insistat fi-miu de câteva ori cu suzy a lui, eu nu și nu, că a mâncat-o Maya. A venit vremea somnului de prânz. V-am zis: la somn, era sfântă.
-Awe-awe?
După cum vă spuneam, aşa o alinta…
I-am explicat de vreo trei ori că n-o mai avem, că a mâncat-o Maya, a mai băut niște apă, s-a mai foit de două ori și aia a fost. A adormit buştean.
După-amiază a continuat la fel, el „awe-awe” la mine, eu nu și nu că a mâncat-o cățelul. Acum îmi era frică de faptul că va prinde ură pe bietul animal, dar n-a fost cazul că se iubesc prea mult. Mă aşteptam să înceapă să urle şi să facă exact ca toate visele urâte, dar nici de asta nu a fost cazul.
Seara m-a cam luat iar cu emoție, dar n-am avut nicio problemă. Își mai ridica el mânuțele în semn de mirare că nu mai e „awe-awe”, se mai făcea că plânge după ea, dar cam atât.
De a doua zi dimineață, zici că nici n-am avut-o vreodată pe suzy AKA „awe-awe” în viețile noastre.
ALELUIA!!!! Mă declar învingător!
P.S: Aşa… ca-ntre bărbaţi vă spun: soaţa nu mi-a dat nicio şansă de reuşită şi de câteva ori a vrut să cedeze dar n-am lăsat-o. Acum chiar că sunt zeu şi chiar mai bun ca Ronaldo :)))
Concluzie: Neortodoxă rău metoda mea, dar a funcționat. Nu vă recomand să dați vina pe animalele din jur ca să scăpați de astfel de probleme. Poate voi ați găsit metode mai bune. Nu le împărtășiți cu noi?