Sunt plin de spume, nervi şi îmi vine să dau de pereţi cu ceva. Să vă spun de ce:
Răceşte odorul. Muci, nas înfundat, stare febrilă, nu febră, apatic, mârâit şi toate cele la un loc. Nevasta nervoasă din cale- afară că a răcit pruncul în plină vară. Păi… se întâmplă. S-a întâmplat şi iarna, de ce vara nu s-ar întâmpla. N-ai cum să-i fereşti de microbi, roşu în gât sau de alţi copii. Că n-ai cum! Nu poţi să-l ţii într-un glob de sticlă sau închis în casă, că nu e hamster.
Calmez nevasta, care, ca orice mamă, îşi face gânduri, gândeşte negativ în perspectivă, îşi ia o sută de mii de metode de precauţie şi presară panică în jurul ei. “Jurul ei” fiind eu. “Dacă îi creşte febra brusc? Tu ai auzit că ăştia mici sunt predispuşi la convulsii? Dacă face roşu în gât? Dacă face puroi? Dacă, dacă, dacă????? Prea multe întrebări pentru mine, răspunsuri puţine, spre zero, că n-am timp să i le dau.” Cum o calmez? Cu două cuvinte:
– Sună doctorul!
Aceste cuvinte sunt magie curată când cel mic are ceva. Mai puternice chiar şi ca eternul “te iubesc”. Când e bolnav cel mic, nici că-i pasă. :)) Pot eu sau oricine să-i spună câte-n lună şi în stele, dacă nu vorbeşte cu doctorul, nu aude şi nu vede nimic. Şi mă bucur că e aşa. ÎNSĂ!!! Există un mare însă. Toată lumea simte nevoia să îşi dea cu părerea. Aici înnebunesc eu… Odată ce rudele află că a răcit prinţul familiei, începe Jihadul şi suntem mitraliaţi cu sfaturi. Nu mai departe de azi- dimineaţă, până să sunăm doctorul. Adică într-un interval de 20 de minute.
Soacra:
-”Mămică, nu-i da nimic. Lasă-l, că-şi revine el”. Întoarce spatele şi pleacă. Rămânem cu copilul bolnav. Nu avem timp să îi răspundem…
Mama:
-“Prea tare vă panicaţi…
-Nu ne pănicăm, doar intenţionăm să remediem situaţia. Nu e ok să fie aşa… E clar că e bolnav…
-Eh, l-a prins vântul pe afară. Uite, m-a prins şi pe mine. Mi-a vâjâit capul toată noaptea… Îi trece în trei zile… Dacă face febră mare, să-i puneţi şosete cu oţet… Nu mai sunaţi doctorul, că-l deranjaţi…
– Mama, sunăm doctorul…
-Da, treaba voastră… Dar are temperatură?
-Da, mama, are… Nu mare, dar are.
-Da, mămică, înseamnă că e bolnav…”
Păi şi eu ce ziceam acu 3 secunde???? CĂ E BOLNAV!!!
A mai sunat şi o prietenă să vorbim despre planurile din weekend şi i-am zis în treacăt că cel mic nu se simte prea bine. Pfaaai…
O prietenă:
-“Dar cum a răcit? L-aţi scos dezbrăcat afară? L-aţi ţinut în curent?
-Nu, soro, nu! Pur şi simplu. O fi transpirat şi na… se întâmplă, e copil. Sau a fost cineva răcit în preajma lui… Nu ştiu…
-Da… nu ştiu ce să zic… Oricum, ieşim în seara asta la bere în patru?
-Păi noi nu avem cum… E răcit şi stăm cu el.
-Hai, frate, că nu păţeşte nimic dacă nu sunteţi voi acolo… “
Da, nu are copii, nu ştie cum e…
Bona:
-“Vaaaai, drăguţul… Nu din vina mea a răcit, să ştiţi! Era cald afară, dar eu i-am dat bluza de trening şi aveam şi căciuliţa la mine. Nu i-am dat-o că, totuşi, era cald…
Afară erau 25 de grade. Cam cum ar fi fost să îi dea şi căciula? Jesus…
-Nu te-a acuzat nimeni de nimic. Putea să răcească şi cu noi şi cu tine şi cu bunicii şi singur şi oricum.
-Da, ştiu, dar nu cu mine a răcit!”
Deja încep să mă enervez… Şi, pe când credeam că s-a încheiat lista cu sfaturi şi păreri, apare o vecină să ne ceară o foarfecă de grădină.
Vecina:
-“Bună dimineaţa, mămică! Ce face băieţelul?
-Eh, a răcit puţin…
-Aoleu! Are temperatură?
-Da, puţină…
-Mămică, aveţi şi voi grijă de copilul ăsta, că prea e drăguţ. Nu vă mai faceţi prioritate alte lucruri. Copilul e pe primul loc… ”.
Se uita la mine ca la un infractor de primă mână şi mai că îi venea să sune Protecţia Copilului. A plecat şi fără foarfecă, aşa nervoasă era pe noi.
Jesus, Dumnezeule, Maica Precistă şi Sfântă care eşti tu! Gata! Mă uit stânga, mă uit dreapta să dau de nevastă. Cum spuneam: nu aude şi nu vede. Era cu mâna pe telefon, suna la doctor. Calmă! Eu, în schimb, luam foc pe interior.
De ce dă lumea “sfaturi” şi are „păreri” de acest fel dar nici unul nu întreabă:
- Ai sunat doctorul?
- Vă ajut cu ceva?
- Vreţi să stau cu el cât mergeţi la serviciu sau la farmacie?
- Aveţi medicamente?
- Aveţi bani să le cumpăraţi?
- Aţi sunat doctorul?
- Aţi sunat doctorul?
- Aţi sunat doctorul???????
Aşa că, da! Eu m-am enervat, nevasta s-a calmat. Evident, doctorul nu a recomandat doar şosete cu oţet, deşi nu le-a scos din ecuaţie… Copilul e ok, spre bine, dar eu tot nervos sunt.
Voi cum reacţionaţi când sunteţi “bombardaţi” cu “sfaturi” şi „păreri” de acest fel? Sau, sunteţi bombardaţi?? Că poate aveţi mai mult noroc ca mine…