Hai că mai e puţin şi vine iepuraşul şi iar mi se umple casa de jucării. Cunoaşteţi sentimentul, nu?
Bunica și bunicu’ vor să îi cumpere ceva, unchii şi mătuşile nu se înţeleg să cumpere un singur lucru şi fiecare vine cu câte ceva pentru cel mic, că deh… “e iepuraşul, mamă… Şi ce are dacă nu mai intri în casă de jucării? Trebuia să îi iau ceva….”, naşii, prietenii foarte apropiaţi nu trec cu vederea acest eveniment şi uite aşa, “norocosul” de copil umple o casă cu lucruri în doar câteva zile.
Nimic rău în asta, foarte bine că se întâmplă, înseamnă că lumea îl iubeşte mult.
Aşa e şi la noi! Nu există să vină cineva în vizită la noi şi să nu îi aducă ceva prinţului. Nu există! Uite aşa, ne-am ales cu un mare castel gonflabil în sufragerie, că deh… a venit Moşu’, vreo 3, 4 cutii cu lego, un taxi pe roţi, o maşină de îngheţată cu remorcă, o motocicletă, un banc de mecanic auto cu toate dotările si câte şi mai câte. Am picat şi noi în capcana asta si i-am cumpărat tot ce ne-a căzut în mână. “Cum, măi, iubire, să nu îi luăm nimic?”. Asta ne întrebăm şi eu şi soaţa de fiecare dată când ajungem prin mall la cumpărături.
De ce facem asta? E simplu. Suntem frustraţi sau mai bine spus marcaţi de propria noastră copilărie. Mulţi dintre noi n-am avut toate jucăriile pe care ni le-am dorit, am tânjit la bicicleta din vitrină, am plâns după maşinuţele cu telecomandă sau după păpuşile care plâng sau care râd în braţele altor copii. Nu ne-a fost uşor. Am ştiut că nu se poate, că nu sunt bani şi la drept vorbind nici nu aveam atâtea variante şi atâtea posibilităţi. Nu ne-a fost uşor.
Eh, tocmai de asta facem tot posibilul să ne luăm noi revanşa pentru copilul nostru. Facem tot posibilul să compensăm lipsurile noastre văzându-l pe copilul nostru fericit şi mulţumit.
Când vine cineva la noi si vede mormanul de jucării îşi face cruce.
Eh, cu o casă plină ochi de jucării am ajuns noi, cei mari, să fim din nou cei frustraţi. Nu mai era atras de mai nimic, pentru că, nu-i aşa?, erau prea multe. A preferat o sticlă de apă plată goală sau o mătură, un mop sau aspiratorul în locul jucăriilor cu forme, a motocicletei sau a castelului plic ochi cu bile. Ne-am frustrat că am investit atâţia bani în ele, că toţi cei din jur s-au străduit să fie fericit şi i-au cumpărat tot ce şi-a dorit, iar el nici că se mai uită la ele. Sunt un fel de bibelouri, fac parte din décor.
Ce am făcut? Într-o seară, după ce a adormit buştean, le-am împărţit pe categorii, apoi le-am împărţit în trei mormane şi două le-am ascuns.
A rămas în sufragerie un morman din trei, într-un colţ de cameră.
Brusc, jucăriile de acolo au început să devină interesante, dar nu cine ştie ce… Doar au fost acolo şi ieri, şi acum o săptămână şi două… L-am lăsat aşa o săptămână.
După această perioadă am strâns jucăriile de pe jos şi le-am înlocuit cu altele, din cele ascunse. Rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor! DELIR!!!! Parcă a fost prima oară când a văzut o maşină de îngheţată cu remorcă. Dacă înainte s-a urcat pe ea maximum de două ori într-un an, de când o are, acum nu s-a mai dat jos. A fost parcă pentru prima oară când a găsit cuburile de potrivit în diferite forme, sau iepuraşul isteric şi plimbăreţ prin toată casa. D E L I R!!! Asta a fost!
După o săptămână, le-am strâns iar şi am scos categoria numărul trei de jucării! Cum a fost? D E L I R!!! Zici că a mai văzut Lego doar la televizor şi în sfârşit a venit Crăciunul şi a primit şi el! Motocicleta a fost cea mai tare invenţie ever! Platforma de cărat maşini mici zici că a fost desprinsă de prin vise şi alta nu! D E L I R!!!
Da, dragi părinţi… Ştiu! Şi eu sunt ca voi. I-aş cumpăra în fiecare zi o jucărie, ba chiar trei sau patru. Pentru ce? Cum pentru ce? Pentru sufletul şi liniştea mea că am făcut tot ce am putut pentru copilul meu, că i-am oferit tot ce şi-a dorit. Ştiţi care e treaba? Trebuie să fim inventivi, să ştim să îi surprindem! Şi mai ştiţi ceva?
E Săptămâna Mare. Aveţi prea multe haine? Prea multe jucării cu care cel mic nu se mai joacă pentru că a crescut? Nu le aruncaţi, nu le dosiţi prin poduri sau subsoluri… Sunt atâţia copii care nu au o maşină, o păpuşă sau o maşină de îngheţată. Faceţi o faptă bună şi vi se va umple sufletul de bucurie. Credeţi-mă!