Zilele trecute, am participat la Zurlandia cu Taticool și cu Taticool Shop. Am avut un stand de prezentare a produselor pe care le import exclusiv în România, trebuia să țin și două seminarii (nu le-am mai ținut din cauza vremii proaste) și am creat special și un insert grafic la care tăticii și copiii lor să-și facă poze.
A fost marea atracție din zonă pentru că niciun tătic nu a ratat momentul. Doar toți, în sinea lor, își doresc să fie tătici cool. 🙂
Scandal mare, însă, la un moment dat. Un tătic începe să vocifereze destul de tare și plin de reproșuri la adresa soției lui. „L-ai văzut ce a făcut? L-ai văzut? Nu se poate așa ceva!”.
Recunosc că m-am speriat puțin și am vrut să intervin să aplanez conflictul. Când colo, tăticul continuă: “S-a așezat în dreptul fetiței! S-a pozat ca balerină! Iar el e băiat! Trebuia în partea cealaltă!”.
M-am blocat, recunosc. N-am mai intervenit. Până la urmă, tăticul și băiețelul lui au mai făcut o poză, cu cel mic așezat în partea băiatului din grafică. Tatăl a zâmbit fericit și au plecat mai departe.
Dar, în mintea mea, a rămas întrebarea: “De ce le e atât de frică taților de băieți de efeminarea fiilor lor?” De ce?
O astfel de gândire este, aparent, condamnabilă. Suntem în 2017, fiecare e liber să facă ce vrea, homosexualitatea n-ar mai trebui să fie un subiect tabu și orice bărbat sau femeie ar trebui să aibă libertatea de a iubi pe cine vrea.
Asta poate că se întâmplă în țări occidentale. Poate, deși și acolo sunt momente când homosexualii sunt puși la zid.
Dar, în România? În România, societatea este departe de a fi împăcată cu ideea că există homosexuali printre ceilalți care se consideră „normali”. Pentru că, la noi, se discută doar în termeni de alb sau negru, de normal și anormal.
În plus, Coaliția pentru Familie capătă tot mai multă putere și nu m-ar mira să reușească modificarea Constituției și definirea familiei ca o asociere doar între un bărbat și o femeie.
În fine, nu vreau să insist pe acest proiect, ci să mă întorc la tatăl din poveste. Omul acesta a crescut, ca noi toți, într-o societate tradițională. Și îi este teamă! Foarte tare, o teamă extrem de puternică! Pe bună dreptate, de altfel, din punctul lui de vedere.
Acest tată, și foarte mulți alții ca el, se tem că băiatul lui va fi arătat cu degetul. Că va fi pus la zid de societate, că nu-și va găsi de lucru, că nu va putea avea o carieră, că nu va deveni “cineva în viață”, că băiatul lui nu va fi fericit.
Sunt sigur că asta era în sufletul lui, adânc înrădăcinat, în acel moment. A reacționat instinctual, extrem de dur față de banalitatea situației. Ideile lui, cutumele în care a crescut, i-au spus clar că trebuie să-și mute urgent copilul din dreptul balerinei. Fiul lui nu avea ce căuta acolo. Fiul lui trebuia să stea doar în dreptul băiatului desenat.
Pentru că nu se poate altfel, pentru că mintea lui nu poate concepe altfel, pentru că societatea românească nu acceptă ALTFELUL.
Dragă tătic, dă-mi voie să-ți dau un sfat! Și băieții pot purta roz. Ba chiar, la maturitate, unii adulți îl adoră. Nu este o culoare doar pentru fete. Cum nici baletul nu este doar pentru fete.
Și, dacă băiatul tău vrea să încerce chestii pe care le fac doar fetele, dacă va proba hainele mamei sau pantofii ei cu toc sau se va juca cu păpuși, eu zic să-l lași să le descopere. Este o fază, doar o fază.
Și, dacă băiatul tău chiar ar fi homosexual, nu văd cum ai putea tu schimba ceva. Oricât ai căuta să-l aduci pe drumul “cel bun”, nu vei reuși. Nu e o alegere, e pur și simplu ceva în sufletul lui care nu se va schimba niciodată.
Da, îl poți blama, îl poți pune la zid, îl poți pedepsi, îl poți dezmoșteni! Da, poți face toate astea, așa cum i le-ar face și societatea.
Dar tu ești tatăl lui! TATĂL lui! Iar, în ochii tăi, copilul tău nu poate fi vreodată rău! Este COPILUL tău și atât! Acea ființă pe care trebuie să o iubești toată viața, complet necondiționat. Acea ființă lângă care trebuie să fii toată viața, indiferent de opțiunile sale!
PS: Alina Serea are pe blogul ei varianta cu toate temerile mamelor- frici de mămici